sub papuc
Întâmpin multe dificultăți în a-mi da seama cum să privesc problema exagerat de des întâlnită a monopolului relațional. Adam a venit obosit de la muncă, dar ceea ce i-a ridicat moralul toata ziua a fost că are avea chef de o băută cu prietenii masculi, seara după muncă.
A trimis câteva mesaje celor apropiați în speranța exagerată că va întoarce lumea pe dos și va reuși să-și adune prietenii la o bere, uite așa în timpul săptămânii, seara după muncă. Nu vorbim aici de extreme puerile cum ar fi beții ridicole, vomitat pe stradă, prostituate, bătaie în bar, crime și sifilis. Vorbim de o ieșire simplă între prieteni. Răspunsul mesajului trimis a fost scurt, rapid si conform așteptărilor: ar ieșii băieții afară dar sunt obosiți și vor să stea cu iubita, cum să o lase singură așa și să riște o ceartă pe tema asta?!
Ar vrea sa iasă afară cu toții dar nu vor să se certe cu partenerele posesive, așa că renunță. Nu-i problemă, el este obișnuit deja cu miliardele de mici compromisuri zilnice pe care le face. Printre acestea se numără: draci în fund suportați din partea iubitei, ifose, impresii și idei infantile pe care le debordează. A mai vrut el să iasă la plimbare singur, așa aievea dar ea îl borfăia la telefon și îl suspecta că se culca alta.
Ar vrea să vadă alte țări, să exploreze lumea dar are iubită și ea nu ar fi de acord să plece el singur și l-ar amenința cu despărțirea. Dar chiar și în rarele ocazii când iese în oraș cu prietenii și cu EA, evident trebuie să facă nazuri și acolo. Aia nu-i convine, aia-i pute, vrea acolo, ba vrea dincolo, dar parcă nici aici nu e bine. O doar capul, burta, măseaua, degetul, vrea atenție, vrea să fie suflată în partea dorsală jos. El nu poate să se bucure de o seară liniștită pentru că are de păzit o consumatoare de energie.
Partea cea mai tristă la Adam-ul nostru este că nu știe sau nu vrea să accepte ideea că este sugrumat, asfixiat de talpa obositoare a iubitei pe care o venerează. Dacă renunță la ea e greu, cu cine va mai face el sex, cum să o ia de la capăt cu alta, dacă va fi și mai rău, cum să stea el singur, cum să ia el deciziile pe care le vrea fără să fie nimeni care să i le socotească constant? Nu, alternativa este descurajatoare, mai degrabă un RĂU SIGUR decât POSIBILITATEA unei vieți mai bune.
El este un simplu intermediator, un subcontractor, primește informația dar decizia o ia in funcție de ce spune ea. Era și vorba aia: “Eu iau toate deciziile în casă, soția mea le ia doar pe cele mai importante”. După o vreme, orbit și bătătorit psihic de posesivitatea infantilă a partenerei, începe să creadă că ceea ce se întâmplă este normal și nu concepe că el ar fi cumva sub papuc. Ba mai mult, ajunge să vadă situația prin termenul de responsabilitate. El se consideră un responsabil în relație, nu o marionetă cu un caracter de gumă.
Tendința oamenilor de a-și ține partenerul sub papuc vine din nevoia fricoasă de a fi în control, ceea ce respectivei persoane îi acordă falsa senzație de importanță în viață. Asta se trage de la o mare nesiguranță de sine și neîncredere în partener și mai ales din lipsa maturității în gândire și lipsa experienței unei relații constructive. Dacă ea a avut relații sporadice și plictisite în care controla totul, normal că va duce mai departe tradiția dacă i se va permite.
Dacă iubești sincer pe cineva, cum poți alege să te comporți într-un mod distructiv cu el? Care este logica? Tu ai venit pe Pământul ăsta ca să faci ce ți se spune sau ca să trăiești așa cum vrei tu? Sclavi sunt cei care se cred liberi dar nu-și văd funia de la gât.
De fiecare dată când îți este frică să îți susții argumentele și decizia în fața partenerului este un semn că nu poți fi liber în relație, că ești sub influența lui. Jocul acesta mizerabil devine un perpetuum mobile care contribuie masiv la îmbătrânirea prematură, la deteriorarea sănătății și la acumularea rapidă a unui bagaj enorm de regrete.
Da, ar vrea și ea să iasă în club cu fetele singură, FĂRĂ EL, dar el se gândește că e periculos, că poate acolo ea face sex oral cu un necunoscut și îi va trăda dragostea, cum să se ducă ea fără el acolo? Și poate ar vrea să vadă un film siropos la care el are alergie, dar nu se poate uita că o stresează el la cap.
Dacă partenerul va avea puterea de judecată încât să-i taie FERM, DIRECT și de la început orice tentativă de a-și face cuib în capul lui, situația poate fi evitată ca și o boală care nu a apărut datorită vaccinării în prealabil. Este ca și o tranzacție în care prost nu este cel care cere ci cel care acceptă.
De multe ori, autonomia deciziilor în relație este anihilată prin tradiționalul șantaj sentimental, care este una din cele mai scârboase și des folosite forme de subjugare psihologică. Interesant este că oamenii (în special femeile) posesive nu au prea multe prietene, se învârt mai mult în grupul iubitului. Oare de ce… Totodată, ele nu se consideră posesive ci doar au grijă ca relația să meargă cât mai bine, pentru că au mai multă încredere în judecata lor decât a partenerului, consideră că știu ce e mai bine. “Ce v-ați face voi bărbații fără noi…”
Mulți bărbați acceptă femei imposibile lângă ei din frică de a fi singuri, pentru că vor să aibă parte de sex (sporadic), pentru că aleg să aibă personalitate maleabilă, pentru că nu au încredere în ei sau pentru că consideră normal să ceară voie, așa cum făceau în copilărie acasă.
Multe femei aleg un bărbat retardat de posesiv lângă ele din frica de a nu rămâne singure, pentru că aleg să aibă personalitate maleabilă, pentru că nu au încredere în ele, pentru că se complac în mediocritatea unei astfel de relații și pentru că mizează pe schimbarea în bine a partenerului. Adică vor același om, dar să fie altfel.
Cel mai amuzant lucru mi se pare atunci când sunt considerat încăpățânat daca nu fac cum mi se zice. Adică dacă nu execut indicațiile conform ordinului, sunt încăpățânat, ca și cum indicațiile ar conține adevăr suprem. Și astfel apar și certuri puerile în mașină de exemplu, în care fiecare își salivează pe hartă părerea drumului și cel care va avea dreptate va desconsidera pe viitor validitatea în gândire a celuilalt într-o situație similară.
Cel mai trist este ca majoritatea oamenilor pe care îi observ neagă cu desăvârșire aplicabilitatea vieții sub papuc, în ce-i privește pe ei. Înseamnă că eu vorbesc despre extratereștrii aici. Nu-i de mirare că există atâta nefericire în relații. Subiectul îl voi dezbate mult mai amplu în cartea promisă, dar am ales să aflu părerea ta despre acest subiect, pe care o consider ca un feedback binevenit. Tu ce părere ai?
)) Trebuie sa spun...