sfarsitul vietii tale

sfarsitul vietii taleTe invit la un joc simplu si deloc original. Vreau să te așezi confortabil unde știi tu mai bine, să pui telefonul mobil pe silențios și să închizi televizorul pentru moment. De asemenea, messenger-ul nu își are locul în acest joc. Ești comod? Ia-mă de mână și hai să începem. Jocul constă într-o scurtă călătorie în viitorul tău.

Te voi însoți pas cu pas, dar eu nu voi vedea decât umbre și energie, supuse interpretărilor personale. Însă tu ai să vezi mult mai clar, pentru că va fi reflexia ta pe termen lung. Deși se discută despre ideea călătoriei în viitor, este vital să subliniez că nu există așa ceva ca o previziune a viitorului, ci doar o interpretare temporară, bazată pe fluxul de energie actual și direcția în care se îndreaptă el. Să începem.

Câți ani ai? Spune-ți cu voce tare, să auzi și să înțelegi unde te afli:  “Am…. ani!” Acum să înaintăm spre sfârșitul anului actual, câteva luni în viitor. Spune-mi ce vezi? Unde ești, ce faci? Cum merge munca, cum merg examenele si restul de îndeletniciri? Eu nu văd prea multe schimbări semnificative. Am să apăs acum un buton imaginar care ne va propulsa cu 4 ani în viitorul tău. Ține-te bine!

Spune-ți ce vezi acum, cu voce tare, ca să înțelegi și tu. Vorbește puțin despre locul tău de muncă și partea relațională. Umbrele pe care le disting îmi arată foarte puține schimbări semnificative, dar este posibil să văd distorsionat, așa cum am zis. Patru ani nu este chiar un viitor îndepărtat, ne luăm puțin elan și sărim în prăpastia atemporală.

Suntem acum cu 20 de ani în viitor! În funcție de vârsta ta, e posibil să nu mai fii în viață, dar plecăm de la premiza că ești. Bazându-te pe ce știi despre tine din ultimii ani și pe modul în care acum te manifești, spune-mi ce vezi. Eu disting o ființă îmbătrânită, cu o sănătate deteriorată, multe rate neachitate și un morman de regrete. Ține cont că nu este o competiție aici și nu înseamnă că la mine ar fi mai bine sau mai rău; acum vorbim despre tine, tu ești personajul principal.

Spune-mi, conform modului în care trăiești acum, care este cea mai logică previziune a ta peste 20 de ani? Ce anume vezi?

Eu te pot ajuta, amintind că dacă nu ai grijă de sănătatea ta, ea nu va avea grija de tine. Dacă nu țintești sus, te vei direcționa numai în jos. Linia de plutire este fantasmagorică. Ori progresezi, ori regresezi. Dacă “te menții” alții aleargă pe lângă tine în progres și implicit înseamnă că tu regresezi.

Nu-ți aloc suficient timp să te acomodezi cu varianta aceasta a ta, pentru că mai avem un pas în față, cel mai mare salt, dar totuși incredibil de scurt. Sărim și te vedem de la înălțime, se simte energia ta, dorințele, te văd supărat(ă), fericit(ă), pasional(ă) și plin(ă) de dorințe. Vrei să faci multe cu viața ta, dar deja simți că nu mai este momentul. Cicatricile imaginare ale autosabotării îți ard sufletul învolburat și prins în limitarea impusă de credințele proprii.

Am ajuns! Suntem aici, la granița dintre partea ta fizică și cea spirituală. Astăzi este ziua în care vei face trecerea și vei reveni Acasă. Aici este sfârșitul vieții tale. Ai avut parte de o viață plină, în care ai făcut tot posibilul să mergi pe ideea de onestitate, muncă, familie, prieteni, religie. Ai câțiva membrii ai familiei aproape și te autosugestionezi că nu ai regrete, însă sufletul tău știe mai multe. Partea ta spirituală a ales forma fizică pentru a trăi scopul vieții aici, pentru a experimenta, a învăța, a trăi, a iubi și a pulveriza barierele mentale proprii.

Pentru că ai libera alegere, ai ales să ignori ceea ce ai simțit mereu că ți-ar plăcea să faci și ai urmat un stil de viață rigid, exagerat de limitat și plin de lupte seculare pentru supraviețuire. Te-ai uitat de multe ori la alții care își trăiau viața de vis și ai spus că Dumnezeu le dă unora mai mult, că ei sunt norocoși și că tu ai merita mai mult decât ai, din simplul motiv pentru că ești un om bun și îți plătești taxele la timp.

Știi că puteai face mai multe cu viața ta, dar ți-a fost frică să riști, să pășești cu încredere pe podul invizibil care te-ar fi trecut orice prăpastie. Acum ești bătrân și plin de regrete. Ai vrea să faci atât de multe, dar… na, nu s-a putut. Sau cel puțin așa te minți în continuare. Bătrânețe, haine grele, ce n-aș da să fiu iar tânăr, aș schimba multe, aș face atât de multe în plus, aș vizita locurile pe care vreau să le văd, aș alerga prin ploaia de vară fără să-mi pese de gura partenerului care-mi spune că voi răci și voi face ebola de la câteva picături de ploaie.

Aș avea curajul să-mi caut o slujbă mai bună și când o voi găsi, voi căuta alta și mai bună și tot așa, până reușesc să mă calibrez, să mă aliniez cu propriile pasiuni. Atunci va fi momentul în care voi știi că trăiesc, în loc să exist. Și pentru asta voi căuta în permanență să mă perfecționez, să am cât mai multe calificări, să evoluez pe toate planurile.

Aceasta este o previziune sumbră și relativ logică, pe care am reușit să o disting. Crezi că merită să aștepți până la sfârșitul vieții pentru a realiza ce ai fi vrut să faci cu viața ta? Așa cum deja știi, previziunile sunt supuse interpretărilor iar fluxul tău energetic poate fi schimbat ORICÂND și implicit viitorul îți va fi altfel. Acesta este probabil unul din cele mai mari avantaje cu care ai venit în formă fizică: îți poți alege direcția în viață; nu este totul relativ și bazat pe noroc sau ghinion.

Niciodată nu este prea târziu să înveți să trăiești, dar cu cât amâni mai mult asta, cu atât mai puțin timp vei avea să te poți bucura de rezultate. Nu-ți imagina că bătrânețea e departe și că doar atunci vin regretele. Ele se adună zi de zi și atârnă tot mai greu asupra sufletului și asupra sănătății fizice.

Dacă acum stai prins într-un job mizerabil, care te consumă psihic și fizic, trebuie să fii nebun să crezi că viața ta se va îmbunătății de la sine, fără acțiune constructivă din partea ta. Dacă tragi de o relație cancerigenă, unde crezi că vei ajunge în viitor cu ea? Dacă nu dai doi bani pe sănătatea și corpul tău, unde crezi că te vor duce minciunile pe care le spui altora, cum că ai grijă de tine? Privește-te în viitor, fă un efort și vezi cum vei putea ajunge. Axează-te pe regrete și lucrează să le elimini.

Alege să îmbătrânești cu cât mai puține regrete, sau chiar deloc. Vei reveni oricum, în altă ființă fizică, dar ce rost are să irosești ceea ce deja controlezi? Cei ai face cu viața ta, dacă ai mai avea o singură zi de trăit?

Deschide ochii acum, tocmai ai profitat de avantajul gândirii proprii și ai călătorit în timp, dar acum te-ai întors cu idei de a-ți face viața mai bună. Nu există acel moment perfect pe care îl tot aștepți și îl tot amâni; el este continuu, este șirul vieții tale, format din momente neutre, pe care le poți considera perfecte sau nu. Viitorul tău nu este scris și nu este bătut în cuie. Ai control în ceea ce faci, iar a pluti în derivă este tot alegerea ta.

Care este cel mai rău lucru care ți se poate întâmpla dacă alergi cu sufletul deschis spre modul de viață care te pasionează cel mai mult?

  • abonare prin email

43 comentarii:

  • Mihaela Constantinescu:

    Te citesc des, dar iti scriu cam rar. Nu stiu care e explicatia, nici macar nu o caut. Nu pot sa vad in viitorul meu decat lucruri bune. Asta este ceea ce imi doresc, lucruri bune. Am trecut prin multe, desi niciodata nu am aratat asta si, cu siguranta voi lupta ca niciodata sa nu mai “intalnesc” ce-am intalnit.
    Numai bine! :)

    • cristian popescu:

      Eu as zice ca totul e neutru si noi dam fiecarei intamplari o nuanta pe care o preferam. Si nu vad cum poate exista crestere si evolutie, fara provocari ce vin mascate in neplaceri, dar au scopul grandios de a te transforma in omul care vrei sa devii.

  • Criss:

    Ma inclin!

  • Pisi:

    “Știi că puteai face mai multe cu viața ta, dar ți-a fost frică să riști, să pășești cu încredere pe podul invizibil care te-ar fi trecut orice prăpastie. Acum ești bătrân și plin de regrete. Ai vrea să faci atât de multe, dar… na, nu s-a putut. Sau cel puțin așa te minți în continuare. Bătrânețe, haine grele, ce n-aș da să fiu iar tânăr, aș schimba multe, aș face atât de multe în plus, aș vizita locurile pe care vreau să le văd, aș alerga prin ploaia de vară fără să-mi pese de gura partenerului care-mi spune că voi răci și voi face ebola de la câteva picături de ploaie.”

    Partea asta m-a cucerit. :)
    Cele mai sincere felicitari, pentru ca nu oricine reuseste sa imi faca ochii sa se umezeasca sau sa imi produca un gol in suflet.

    • cristian popescu:

      Sper ca acest “gol” din suflet sa iti fie cat mai constructiv, pentru a te ajuta in tot ce ai nevoie ;)

  • Mi-a placut foarte mult articolul…o sa mai trec pe aici:)
    Felicitari!

  • nu stiu cum de am omis articolul asta pana azi.
    multumesc pentru ca scrii in continuare (si din ce in ce mai bine, as putea spune).

    • cristian popescu:

      Multumesc pentru ca ma citesti in continuare. Nu renunt la scris, ba chiar pregatesc varianta noua a site-ului si materiale noi ;)

  • anca:

    Pe mine nu ma mai uimesti de mult. :D Imi place cum scrii, cum gandesti. Pot spune ca mi-ai schimbat total modul de gandire. Am invatat de la tine sa gandesc pozitiv. Am invatat ca nu exista ” nu pot” ci ” nu vreau”. Acum spun la orice ca “pot”. Am reusit sa ma las de fumat, sa imi schimb alimentatia, sa fac mai mult sport. Viata e prea scurta sa iti bati joc de ea. Multumesc pentru sfaturile date. Nu ma gandesc ce o sa fie in viitor. Prefer sa traiesc prezentul cat mai frumos posibil alaturi de persoanele dragi mie. Daca ai sanatate, familia si prietenii aproape nu ai cum sa nu reusesti in viata.

    • cristian popescu:

      Viata e prea scurta sa iti bati joc de ea – perfect adevarat!
      Ma bucur daca ai reusit sa te lasi de fumat si sa ai mai multa grija de tine si poti arata si altora cum ai reusit, pentru ca cei interesati vor putea gasi informatie ajutatoare in ce spui.

  • Gabriela:

    Interesant articol si adevarat graiesti…  Felicitari!!!

  • Roxana:

    totul e atat de relativ ….trecutul , prezentul si viitorul …fac parte din noi ; trecutul = suma actiunilor noastre cu efecte vizibile in prezent ; prezentul =care de altfel este si singurul pe care il stapanim , reprezinta acel impetuos  “acum ” ; iar viitorul =este modelat de  faptele noastre din prezent , si cred ca asta era si ideea ta !  unii dintre noi raman captivi in trecut , pentru ca prezentul lor nu se arata a fi unul promitator , altii traiesc din plin prezentul , si-l considera un dar (present=gift ) , si sunt unele persoane care viseaza prea mult la viitor si uita sa traiasca momentul de fata !  Sau uita ca traiesc si sunt prinsi in rutina , si  practic hiberneaza  :  “you live like this,sheltered,in a delicate world,and you belive you are living.Then you read a book…or you take a trip…and you discover that you are not living,that you are hibernating.The synptoms of hibernating are easily detectable: first,restlessness.The second symptom(when hibernating becomes dangerous and might degenerate into death):absence of pleasure.
    That is all.It appears like an innocuous illness. Monotony,boredom,death.Millions live like this(or die like this)without knowing it.They work in offices.They drive a car.They picnic with their families.They raise children.
    And that some shock treatment takes place, a person,a book,a song and it awaken them and saves them from death. Some never awaken. ” Anais
    e foarte greu sa aplici acest joc , aceasta calatorie in viitor , atunci cand prezentul tau este incert , cand mai ai conturi de reglat cu trecutul, cand exista atatea lucruri care te tin in loc si nu-ti dau voie sa-ti construiesti viitorul …omul e liber sa viseze , si cum am o imaginatie bogata (Slava Domnului ! ) pot face orice in viitor , asta nu inseamna ca o sa se si intample , intotdeauna exista situatii imprevizibile pe care nu le poti controla  , nu intra in atributiile nostre de simpli muritori .

    • cristian popescu:

      Fiecare cu opinia lui. Este interesant totusi cum reusesc cei care au incredere in ce-si propun si iau actiune si este la fel de interesant cum esueaza cei care sunt de parere ca nu ei sunt in putere sa-si croiasca un viitor. Pentru mine este “cristal clear”, dar na, sunt om si opinia mea nu e perfecta. :)

  • Laura:

    Multora le este teama probabil de necunoscut si/sau de singuratate si tocmai din cauza acestei temeri plutesc in deriva sau sunt prea comozi si dau vina pe soarta :)
    Oricum ar fi, eu m-as bucura ca toate acestea sa depaseasca stadiul de cuvinte si sa devina fapte pentru cat mai multi dintre noi.
    Te pup!

    • cristian popescu:

      Devin fapte pentru cine aleg sa le transforme din cuvinte in actiuni constructive. Da, teama de necunoscut sau de singuratate tine pe multi in loc, iar ironia este ca multi din ei ajung in singuratate, adica acolo unde evita sa ajunga :)

  • Andreea:

    Bun articol, parca mi-ai fi asternut gandurile pe site :)

  • Mi-a amintit ce spunea Einstein -Realitatea e doar o iluzie e adevarat una foarte puternica.Si m-am gandit la ce spun cercetatorii fizicii cuantice care in ultima vreme revolutioneaza tot modelul existent de pana acum si anume ca traim intr-o holograma ca totul este un fel de holografie .Oricum mi-a placut .

  • Foarte misto..Chiar am incercat sa urmez indicatiile primite si am respectat cu strictete toate “regulile” acestei calatorii virtuale in timp.
    Desi mi-a placut ft mult – imi suna un pic a meditatie  yoga? :P
    Felicitari! XX
     

    • cristian popescu:

      Nu m-am ghidat dupa vreun stil fix, ci doar am scris asa cum am simtit. E posibil sa aiba ceva in comun cu yoga, important e daca da rezultate cand faci exercitiul. :)

  • cosmina:

    foarte interesant…si totusi ce e de fapt viitorul?EXISTA?traim prezentul asa cum este el si cu ce ne ofera.

  • ALIN:

    nu vreau sa ma gandesc la viitor..traiesc in prezent..nu vreau sa ma mai gandesc nici la ziua de ieri..viata mea a fost si este doar un amestec de teste de rezistenta psihica,emotionala si fizica..sincer,nu ma mai vad deloc peste 4 ani..dar 20..

    • cristian popescu:

      E bun si asa, este ca si cum ai construi ceva. Nu te gandesti la ultima caramida nici la urmatoare, ci doar la actuala si dupa o vreme poti vedea daca s-a construit ceva sau e doar moloz :)

  • Adrian Munteanu:

    Nu, nu cred în viitor. Eu am avut anul trecut două momente în care glonţul mi-a trecut pe lângă ureche. Pe neaşteptate, datorită unei deficieneţe fizice nebănuite, am leşinat, am fost inconştient mai multe ore,  şi doar mâna lui Dumnezeu a făcut să nu fie ultimele mele clipe. Nu, nu ştiu cât va dura acest viitor. Nu mă mai gândesc deloc la el. Eu trăiesc în prezent şi trăiesc tumultuos  : scriu cărţi , joc în diverse spectacole, sunt om de radio şi….iubesc. Ori de câte ori sunt dorit. Mă duc oriunde sunt solicitat şi nu refuz nimic. Mă bucur de viaţă, gust tot ce are mai frumos. Acum, ca să nu regret vrodată că n-am făcut-o, că n-am cunoscut toate bucuriile posibile. Trăind astfel, nu mă mai interesează viitorul. Dacă va fi să mă sfârşesc mâine, mă voi duce fericit. Am trăit cu adevărat.

    • cristian popescu:

      Pai traiesti foarte bine, felicitari. Si daca o tii asa, nu conteaza daca ajungi batran sau nu, ci faptul ca ai trait cu pasiune. Deci felicitarile mele sincere si tine-o tot asa. Ba mai mult, invata-i si pe altii :)

  • Nu incetezi sa ma uimesti. Recunosc ca nu ti-am citit toate articolele, insa din cele pe care le-am citit asta este de departe cel mai motivant, inspaimantator si placut in acelasi timp.

    Felicitari domnule! Faci cinste celor care te cunosc!

  • anca:

    Felicitari!

  • vali:

    e prima mea parere si pot spune doar ca citesc cu placere articolele tale. acest articol imi readuce in memorie documentarul “The Secret” , precum si renumitele romane scrise de James Redfield ( “The Celestine Prophecy”  si continuarile  acestui roman) dominate de tematice  New Age( idei spirituale si psihologice ). De aceea imi spun ca nu e o “coincidenta” faptul ca citesc articolele tale. Apropo, mai am de luptat un pic cu o latura a mea mai comoda, dar cand simt ca e de citit, nu ezit.

    • cristian popescu:

      Eu ma bucur de fiecare data cand sunt citit si cand cineva lasa comentarii, asa cum se bucura cineva cand primeste cadouri :) Nu stiu despre Celestine Prophecy, dar am sa ma documentez. Latura comoda e tare pacatoasa si intalnita de multe ori :D

  • Dana:

    foarte bun articolul!!! Felicitari!!

  • Mihaela:

    Nice. :) sa ne mai scrii

    • cristian popescu:

      But of course. Mai am de luptat un pic cu o latura a mea mai comoda, dar cand simt ca e de scris, nu ezit.

Spune-ti parerea