n-am timp
Acesta este unul din ultimele articole pe care le voi mai scrie, înainte de a termina varianta 4.0 a site-ului, la care lucrez in mod obsesiv-convulsiv. Aproximez încă o lună de muncă silnică, dar termenul este extrem de optimist. Articolul în cauză este legat de “Azi e ziua ta”, dar scris cu scopul de a sublinia esența care trebuie în final înțeleasă și aplicată.
Ai avut o grămadă de treabă astăzi! La muncă ai avut o zi plină, normal. Trezit de dimineață, timp pierdut pe drum, o grămadă de făcut la serviciu, acte, hârtii, facturi, telefoane, drumuri. Ajuns acasă, seara, evident nu mai ai timp să faci nimic. Ai avut haine de spălat, de plătit facturi, a fost un infern. Trebuie să te întâlnești mai târziu cu el şi să-i dai acel ceva. Apoi te aşteptă prietena ta bună cu care vei mai schimba nişte vorbe.
Poate mâine vei avea grijă de tine, mâine vei face puțină alergare prin parc şi ceva gimnastică. Azi nu ai timp, a fost o zi plină. Ai fi vrut să ieşi în oraş azi, la o bere sau suc, aşa rapid, dar nu ai timp, mai ales că mâine ai şcoală sau muncă. Nu, poate mai încolo, azi nu e timp. Acum merge un Messenger și un film.
Ai vrea să faci multe, dar mereu e ceva de făcut. Ai alerga după pasiunile tale, dar na, nu ai timp dom’le, ce să-i faci. Ai vrea să mergi pe munte, să vezi un oraş nou, să scrii ceva, să vezi un film la cinema, să faci multe lucruri care nu necesită tone de bani. Ai vrea să îți cauți un alt loc de muncă, să depui sute de CV-uri. Ai vrea, dar ghici ce… nu ai timp!
Dansul hipnotic şi ipocrit continuă şi creşte cu o intensitate demențială.
Ştiu că ai multe de făcut, ştiu că încă mai crezi în ideologia unei vieţi “grele”. Ştiu că ai multe de rezolvat la muncă, ştiu că te întorci obosit de acolo, ştiu că şcoala a mâncat şi ea o grămadă de timp, ştiu că treburile casnice consumă fusul orar, ştiu că ai vrea să faci multe altele cu viaţa asta şi ştiu că te minţi cu o neruşinare maximă, spunând la toată lumea aceeaşi ipocrită minciună: “n-am timp!”
Evident, după ceva ani, apare lamentarea: “unde a zburat timpul ăsta? Când am îmbătrânit așa? Erau atât de multe pe care vroiam să le fac, dar acum e prea târziu…” Evident, atunci iar nu vei mai avea timp, pentru că vei considera că gata, a trecut timpul. Ai vrea să dai timpul înapoi, dar nu mai bine profiți acum?!
Poți să mă minți cât vrei, poți să te minți cât vrei, poți încerca să îi atragi pe alții în aceeași minciună, nu contează, important este următorul aspect: absolut fiecare secundă pe care nu o investești în ceva care-ți produce pasiune, ceva care te ajută, te liniștește, te ajută să crești, este o secundă pierdută.
Ce ai făcut astăzi cu adevărat benefic pentru viața ta? Cei ai făcut ieri? Dar mâine ce vei face? Nu citi mai departe, răspunde mai întâi, ființă!
Mereu va fi ceva de făcut, mereu vei fi prea ocupat sau obosit sau plictisit, mereu va apărea ceva nou, încă o treabă neașteptată de rezolvat, mereu te va distrage ceva, mereu vei fi tentat să te minți cu aceeași placă uzată. Timpul nu există, nu îl poți crea și nici distruge, dar poți irosi viața in formă fizică, acordând exagerată atenție interminabilelor treburi care alegi să te țină ocupat.
Nu este oare evident cât de repede îmbătrânești? Nu este oare evident că absolut tot ce ai vrea să faci, dar ignori, nu te va părăsi niciodată și vei acumula un imens bagaj de regrete? Nu este o evidentă tâmpenie să spui că nu ai timp de dragoste acum, de viață, pentru că ai serviciu greu sau ești obosit?
Fantastic este că atunci când investești timp în ceva ce te pasionează, culmea, găsești timp să continui. Dacă nu acționezi, ci doar te limitezi la gânduri efemere, categoric vei spune că nu ai timp de pasiune, nu ai acum, ești prea ocupat irosind timpul.
Mai e vorba: “ziua are doar 24 de ore”! Păi și dacă avea 65 de ore, cei ai fi făcut în plus? Hai sa mergem la Polul Nord, să avem câteva luni bune numai zi, poate acolo vom găsi timp și pentru viață. Daca NU te regăsești în cele explicate mai sus, atunci sincere felicitări! Poți chiar să arăți mai departe acest mod de viață, celor interesați.
Expresia “n-am timp” este probabil una din cele mai mari minciuni pe care le aud în mod jignitor. În continuare, după mai bine de un an de când scriu aici, ştii în adâncul tău că sunt multe de făcut şi de văzut, dar continui să te blochezi în puroiul cerebral care te determină să te “aperi” categoric în faţa oricărei iniţiative de acţiune, susținând că nu ai timp.
Am scris articolul acesta după 9 ore de muncă continuă, în care am alergat în toate direcțiile și am fost la toaletă o singură dată, iar pachetul a rămas neatins. Am și gătit acasă, am lucrat la interminabilele detalii minuțioase ale variantei noi de la site, am vorbit pe Messenger, am făcut ceva exerciții (în special flotări și abdomene), baie, am ascultat muzică, am început un film. Și al naibii, au încăput toate în aceeași zi. Și asta fără prea multe eforturi depuse, e doar o zi simplă.
Nu spun asta sub formă de laudă, ci ca un simplu exemplu. Poți face mult mai multe dacă îți creezi un obicei din asta. Dacă mereu mergi pe premiza că nu ai timp să faci ceva, vei avea dreptate aproape de fiecare dată. Dacă alegi să crezi că ai timp să faci altceva și vei lua acțiune în asta, vei observa că vei avea timp, spre șocul ideologiei ruginite. Dar asta înseamnă să vrei și implică și disciplină.
Aș putea spune că timpul este direct proporțional cu disciplina fiecăruia. Ai vrea să fi fericit, să trăiești în echilibru, dar… nu ai timp!