«
»

Îndoctrinarea muncii

autor:

Îndoctrinarea muncii “- Și, ce-ai mai făcut recent?”
”- Păi nu mare lucru… Pe la muncă, acasă…”
[…]

“- Ah, de mâine începe o nouă săptămână la muncă!”

” – Și de ce alegi să te duci acolo?!”
” – ?!?”

Oriunde mă uit, lumea vorbeşte în mare parte despre muncă. Muncă, somn, muncă somn. Unde este viaţa? Ce s-a întâmplat cu ea?  Din nefericire, munca are tendința de a-și depăși  importanța limitată pe care o are de la natură. Nu văd absolut nimic rău în a munci, de fapt, cum altfel am putea supraviețui? Dar aici trebuie lămurite câteva detalii.

De ce muncești la locul de muncă actual? Pentru că trebuie? Pentru că toți prietenii tăi au un salariu deja? Pentru că a venit vremea? Ce te face să te trezești dimineața și să mergi la acest loc de muncă? Salariul de la sfârșitul lunii? Care este motivația ta de a munci aici? Ce zici de ideea de a munci în domeniul care iți place (în cazul în care nu o faci deja)?

Da, este foarte greu, puțini oameni reușesc. Și ce dacă este greu? Dacă ar fi ușor, toată lumea ar fi deosebită! Dar câți oameni încearcă asta? Când pui pasiune în ceea ce faci, când iți iubești munca, de fapt tu nu muncești ci iți trăiești visul, iar greutățile impuse de muncă sunt resimțite mult mai puțin de tine, sau chiar deloc. Dacă ceea ce îți place să faci nu te ajută în orașul actual, caută în altă parte. Nu este lege care spune că postul de muncă potrivit pentru tine se află în orașul în care locuiești.

Atunci când ești numai cu ochii pe ceas la serviciu, evident nu faci munca pe care o iubești și timpul petrecut acolo îți va lasă urme considerabile asupra psihicului și implicit a fizicului! De multe ori poți ajunge să plătești la medici ceea ce ai câștigat la serviciul care ți-a afectat sănătatea.

Semnele îndoctrinării muncii
Dacă munca pe care o faci conține nume de firme mai importante sau recunoscute, există tendința de a te alipi acestui brand și are loc o asimilare între tine ca angajat și firma în sine. Astfel, apar expresii laconice de genul: “la noi e așa și pe dincolo”. Este important de reținut:
- nu ești munca pe care o faci; este ridicol să te umfli ca un cocoș și să te ascunzi în spatele denumirilor științifico-fantastice ale funcției în cauză;
- costumul de la muncă nu te face ca om;
- evită să vorbești de muncă în timpul liber, mai ales la întâlnirile sociale;
- faptul că ai rezultate bune și șefii te plac, nu îți garantează nimic;
- nu există siguranța locului de muncă. Nu a existat niciodată și nu va exista nici de acum încolo. Orice firmă sau instituție, indiferent de importanța ei, este predispusă problemei disponibilizărilor sau chiar a falimentului, iar ca angajat, vei fi întotdeauna dispensabil;
- dacă alegi să te comporți ca un aristocrat, în calitate de simplu angajat, vei fi doar ridicol. Orice bun afacerist, orice om care are relații sociale constructive, știe că modestia sinceră este foarte benefică din toate punctele de vedere;
- întrebă-te: “de ce vreau sa muncesc la acest loc de muncă?” Dacă răspunsul este: “pentru a nu muri de foame, pentru a supraviețui, a-mi permite ratele la casă și obiecte de care nu am nevoie”, atunci află că poți face aceste lucruri și la alte locuri de muncă;
- munca nu îl face pe om, ci omul îşi alege munca. Da, ştiu, în 1917 când era foamete mare, nu prea aveai de ales. Și ce dacă? Ceea ce eu scriu aici se aplică secolului în care trăim acum, este pentru generaţiile actuale;
- există o sclavie personală, prin care ne afundăm în credite mari, pentru a achita rate la obiecte de care nu avem neapărată nevoie. Ne băgam singuri în groapă apoi spunem: “NU AM DE ALES, trebuie să muncesc, ceva, orice, trebuie bani, n-am ce face!”

Mereu există o alegere! Oriunde te afli în viață, orice ai face, indiferent de circumstanțele existente sau fictive, întotdeauna poți alege.

Exemplu de îndoctrinare din viața personală
Când am lucrat la o firma de distribuție de suc, eram efectiv îndoctrinat. Nu știu dacă neapărat din cauza șefilor ci mai degrabă a mea. Era acel sentiment că muncesc, că devin independent, că reprezint un produs mare, și mă deranja teribil când vedeam că alții consumă o marcă diferită de suc. Dar de ce simțeam asta? Erau numai chimicale în el, nimic natural, numai porcarii! Era un simplu suc plin de tâmpenii, care nu iți ținea nici de sete, nici de foame, nici nu iți făcea bine la organism și mai era și scump.

Deci practic eu reprezentam un produs chimic, scump și nociv, dar credeam în el și aveam un  sentiment plăcut atunci când lumea îl consuma. Făcusem greșeala de a-mi contopi sufletul, personalitatea mea, cu o adunătura de elemente chimice. Nu mai judecam limpede, ci numai din perspectiva vânzărilor şi a bonusurilor posibile, din care urma să-mi cumpăr tâmpenii nefolositoare. Eram îndoctrinat.

Evident, directorul de vânzări a considerat util să-și bată joc de noi și ne-a promis anumite bonusuri dacă vom accelera munca în perioada unei inspecții, dar după ce ne-am ridicat la așteptările lui, a recunoscut că a glumit cu acel bonus și nu am primit nimic. Apoi era nedumerit de ce în următoarea lună nu aveam activitate deloc. El se făcea că mă plătește și eu mă făceam că muncesc, simplu! Am scăpat ulterior de îndoctrinarea acelui compus chimic pe care îl veneram.

Ce avantaje ai dacă muncești în domeniul care îți place?
- vei excela în ceea ce faci, pentru că vei pune pasiune în munca ta;
- vei face bani, pentru că vei fi bun, recunoscut și talentat;
- vei lăsa ceva constructiv în urmă;
- vei munci pentru tine, pentru sufletul tău;
- te vei simți super Luni dimineață când trebuie să te duci la muncă;
- nu vei simți că muncești ci doar că te bucuri de ceea ce-ți place să faci;
- vei fi energic, entuziasmat și prolific în activitatea ta;
- etc.

Concepții dăunătoare în ceea ce privește alegerea unui loc de muncă:
- toată lumea muncește și trebuie să muncesc și eu ceva, orice;
- am nevoie de bani;
- trebuie să merg la acest loc de muncă;
- este criză  (da, este criză de idei, de atitudine, de acțiune);
- mi-e frică să caut altceva mai bun, e greu. Dacă va fi mai rău ca aici? Dacă voi rămâne șomer prea mult timp?
- aș vrea ceva mai bun, dar nu se poate, e greu, e riscant, puțini oameni muncesc în ceea ce le place;
- m-am obișnuit aici, colectivul e super;
- nu pot, nu am timp, nu se poate;
- mai stau un pic, să-mi achit niște datorii, apoi văd eu;
- poate de la anul am să caut altceva…

Viața este mult prea scurtă pentru a face munca ce nu-ți place. Nu contează ce a fost, nu contează cum au făcut alții! Gândește-te bine ce-ți place și căuta de muncă în acel domeniu sau ceva cât mai apropiat lui. Dacă simți ca actualul loc de muncă nu e pentru tine, simți că te afectează și că poți mai mult, atunci cel mai probabil așa și este. Meriți mai mult, dar nu vei căpăta nimic în plus dacă nu vei face nimic în privința asta. Ce părere ai?

  • abonare prin email

categorie: carieră | tags: ,

59 comentarii:

  • Anda:
    5 February 2011 at 22:20

    Ei uite, asta e o gandire de invingator! Imi place site-ul tau, e interesant, simt ca am ceva de invatat de aici.

    Reply
  • Luciana:
    7 October 2010 at 12:56

    Cristian, iti multumesc pentru acest articol. Desi vad ca este ceva mai vechi, eu abia acuma l-am vazut. De fapt, dupa cum stim amandoi, nimic nu este intamplator in viata, si mi-e clar ca pt mine a venit acest document atunci cand trebuia sa vina. Sunt intr-o perioada de tranzitie de la munca la o multinationala la a deveni independenta, liber profesionista. Si pot sa spun ca lupta este foarte intensa din pacate, intre convingerile capatate in timp, din copilarie, si repetate mereu, cum ca un job este sigur atunci cand esti angajat undeva, si dorinta de a face ceva de calitate in viata, de a fi de folos celor din jur prin ceea ce fac, de a fi schimbarea pe care doresc sa o vad in jurul meu, de a nu mai fi scalvul nimanui…. Urla in mine partea asta, de a avea sens ceea ce fac, si totusi sunt f puternice inca acele convingeri limitative… Sunt insa pe calea cea buna si simt ca incep sa ma descatusez. Articolul tau este asadar pentru mine un semn ca mai am putin de lucru in acest sens DAR si ca sunt pe calea cea buna in drumul spre eliberare interioara, juhuu! :-)

    Reply
    • cristian popescu:
      7 October 2010 at 20:45

      Sincere felicitari pentru luciditatea comentariului. Nu conteaza cat de vechi sau nou este un comentariu, chiar am sa scot de tot data din ele, important este asa cum ai spus, ca atragi ce ai nevoie – in cazul asta articolul – atunci cand trebuie, indiferent de vechime.

      Convinerile limitative din copilarie sunt probabil cea mai mare provocare pentru multi din noi, inclusiv pentru mine. Poate ar fi o idee buna sa ne educam copii (eu inca nu am) intr-un stil mai evolutionist, nu in acelasi mod antic prin care am trecut si noi.

      Mult succes in continuare!

      Reply
  • Farah:
    16 November 2009 at 12:10

    O placere ca intotdeauna sa te recitesc Cristi. Articolul de mai sus a rezonat cu psihicul meu mai mult ca orice in ultima vreme. Societatea si realitatea politico-economica au ajuns sa ne orienteze conduita mai mult decat propriile nazuinte, inclinatiile firesti. Recunosc cu greu ca ne-am robotizat pentru simplul fapt ca ne amagim ca nu avem de ales pentru a ne castiga subzistenta. Ca facem un compromis pana o sa ne punem pe picioare, ca asteptam o oportunitate ce probabil nu va mai veni niciodata pentru ca noi vom fi mult prea ocupati cu ….altceva necesar.
    Recunosc ca m-am confruntat eu insami cu problema aceasta.Ca proaspata absolventa a unei facultati m-am asteptat in mod naiv sa am posibilitatea sa muncesc in domeniul meu. Asta nu pentru ” a intra in randul lumii” ci pentru ca ma simt fascinata de meseria pe care mi-am ales-o, pentru ca pe undeva psihologul meu ar spune ca sunt un soi de “adrenalin junkie”,pentru ca stiu ca asa imi pot valorifica la maxim potentialul.
    Numai ca socoteala de acasa nu s-a potrivit cu cea din targ . In domeniul juridic in orasul nostru ca proaspat absolvent nu ai nici o sansa de angajare asa ca am facut o serie de compromisuri: am lucrat ca broker de asigurari, ca consultant la o agentie turistica, ca profesoara de engleza la o gradinita particulara, pana cand m-am simtit atat de sufocata si de frustrata incat am renuntat la acele locuri de munca atragandu-mi poate aprobiul apropiatilor si m-am reorientat spre ceea ce imi place cu adevarat.
    Da stiu, poate sunt lipsita de perspectiva, poate multi vor spune ca e o inconstienta sa vanezi cai morti pe pereti, dar eu una refuz cu obstinenta sa devin sclava uzantelor, regulilor si in mod clar imi voi canaliza eforturile doar spre ceea ce conteaza fara a ma irosi in van facand lucruri care ma inrobesc ca persoana.

    Reply
    • cristi fabw:
      16 November 2009 at 13:02

      Ai observat ca, de cele mai multe ori, cei care iti spun ca esti naiva sau ca alergi dupa cai verzi pe pereti, sunt acei oameni care nu au realizat mare lucru in viata si nici nu au directie in acest sens?

      Ai obervat ca descurajarile vin din partea celor care nu vor sa puna in practica ceea ce le place cu adevarat, deoarece ei sunt REALISTI si nu vor sa viseze?

      Ai observat ca oamenii care te incurajeaza sunt putini, dar de cele mai multe ori ei au facut ceva in viata mai mult decat sa supravietuiasca?

      NU ai nevoie de acordul nimanui sa iti urmaresti visele si iti GARANTEZ ca vei reusi, daca investesti timp, efort si pasiune in ceea ce faci!

      Reply
      • Farah:
        20 November 2009 at 11:33

        OOOOOOO mai mult decat atat cred cu tarie in oamenii care iti dau sfaturi aparent binevoitoare tocmai ca sa te traga in jos , crezand ca durerea altora ii va face poate sa uite de propria frustrare.

        Reply
  • cristi fabw:
    4 November 2009 at 11:11

    Sorin, iti raspund in fereastra noua aici, ca acolo s-a adunat deja o coloana lunga de raspunsuri.

    Desi il consideri banos si lejer, poate ca domeniul IT nu reprezinta ceea ce cu adevarat te bucura in viata. Exista o diferenta intre a fi bun la ceva si a avea o pasiune.

    Poate ca daca nu ar fi nevoie sa stai la biroul ala, acum ai fi in alta parte, lucrand la vreun proiect personal sau facand altceva ce-ti place. Asta exclude ideea de a sta fara sa faci ceva, pentru ca te-ai plictisi ingrozitor dupa o vreme si totodata exclude ideea de a te plimba toata viata sa vezi planeta, pentru ca dupa o vreme te-ar epuiza total.

    De exemplu, ce ai face tu daca ai castiga la Loto o suma enorm de mare? Nu ma intereseaza analiza matematica a posibilitatilor de a se intampla asa ceva, ci doar modul tau de a gandi in cazul in care ai castiga la Loto. Pe langa plimbari, haine, masini si orice alte obiecte materiale cumparate, ce ai face?

    Ceea ce vei raspunde va fi in corelatie cu pasiunile tale sau ceea ce tu consideri util si placut de facut in viata.

    Reply
    • sorin:
      4 November 2009 at 13:07

      primul lucru care l-as fac daca as castiga la loto ar fi sa-mi dau demisia si sa-mi scot cv-ul dupa site-uri. as sta mai mult cu cei dragi, as vizita obiective istorice si culturale, as face plaja pe toate continentele(cred ca intr-un an a sa fug de frigul ierni :iarna a sa stau in:caraibe, australia, noua zreilanda, primavara si toamna a sa stau in: croatia, turcia, grecia, spania, portugalia, sudul frantei si vara in romania), as invata/practica tot felul de sporturi/activitati stupide dar distractive(surf, rafting, planorism, snowboard, scufundari, etc), as participa in moto-sport: raliuri, circuit, anduranta, as incerca sa-i citesc marii filozofi ai omeniri ca sa vad cum vedeau si ei viata, in mare nimic productiv decat pentru dezvoltarea mea ca om.

      Reply
      • cristi fabw:
        4 November 2009 at 14:27

        Si din toate pe care le-ai face, este oare IMPOSIBIL sa gasesti un loc de munca mai aproape de una sau mai multe idei enumerate de tine?

        Ceva care sa imbine anumite elemente din ceea ce ai face pentru dezvoltarea ta ca om, dar sa le poti combina si cu un venit.

        Reply
      • sorin:
        4 November 2009 at 16:03

        cred ca este IMPOSIBIL sa gasesc un job in care sa fac doar ce vreu eu, cand vreau eu si unde vreau eu.

        Reply
  • sorin:
    3 November 2009 at 11:01

    pt. cei care cred ca munca poate fii sinonim cu “a face ceve ce imi place”.

    te trezesti la 6.00 dimineata, dupa drumul pana la munca ajungi deja obosit la job, muncesti, drumul pana acasa iti pune capac, ajungi acasa la ora 18.00 mort de oboseala mai ai 4-5h pana adormi, timp in care esti atat de obosit incat tie lene sa deschizi gura sau sa bagi subtitrarea la un film.

    P.S.- in cazul fericit de program de 9h de la 8 la 17.

    INTREBARE: Ce ai putea face la munca ca aceasta zi sa fie o zi fericita si implinita intr-o viata atat de scurta?

    Reply
    • cristi fabw:
      3 November 2009 at 12:09

      Asta e un stil de munca, dar nu este singurul existent. Se poate sa muncesti ce-ti place, trebuie doar sa te gandesti bine ce ai vrea sa faci, pentru care sa iti faca placere sa mergi la munca.

      Nu toata lumea munceste unde nu ii place, sunt si oameni care se bucura de serviciul pe care il au, nu doar dpdv al salariului.

      Ce se poate face aici? Alegerea unui loc de munca mai potrivit, cu riscurile dar si oportunitatile de rigoare. Stiu ca se spune “nu se poate, e riscant, e greu”. Eu zic ca NU este imposibil, dar nici usor. Si de ce ar trebui sa fie usor?

      Reply
      • sorin:
        3 November 2009 at 15:59

        nu ai raspuns la intrebare, ai aruncat doar cu niste cuvinte goale, mari, de politician care nu au nici o legatura cu textul de mai sus.

        poate nu ai inteles intrebarea, eu nu m-am plans de munca propriuzisa pe care o fac, ci de programul infernal de viata, care este si stipulat in codul munci: 40h lucratoare pe saptamana, 8h de lucru +1h de masa pe zi la care se mai adauga 2h pt transport in bucuresti(aceste ore iti sunt furate din viata tu nefiind stapanul lor), pe care il au majoritatea angajatilor in sectorul privat si in aceste conditii te cam saturi de orice activitate care o faci la munca, e ca in reclama aia birou-pat-birou-pat.

        Reply
      • cristi fabw:
        3 November 2009 at 16:40

        Raspunsul la intrebarea ta este:
        Ce as face EU in asemenea conditii (pentru ca modul meu de gandire nu este obligatoriu pentru toata lumea).

        Pentru ca la munca sa am parte de o zi fericita si implinita in aceasta viata scurta, as face TOT ce imi sta in putere sa imi dau demisia si sa imi caut ceva mai potrivit. Astfel, imi va face o placere deosebita sa incep ziua de luni la munca.

        Acum urmeaza partea cu banii: “Nu-mi permit sa-mi dau demisia si sa caut altceva, pentru ca e riscant si am rate lunare. Ce fac in cazul asta?”

        In cazul asta viitorul imi pare clar, cel putin in ceea ce ma priveste. Si ceea ce vad nu prea straluceste. Deci in oricare situatie, EU mi-as cauta un alt loc de munca pentru a ma bucura in fiecare zi din viata asta scurta. Iar ca plan B, as lua in considerare antreprenoriatul.

        Astfel as proceda eu, dar nu inseamna ca este un sablon pentru toata lumea, ci doar modul meu de gandire pe care il si aplic.

        Reply
      • sorin:
        4 November 2009 at 10:58

        am avut ma multe joburi toate in sectorul privat, cu petioade cuprinse intre 5 zile si 2,5 ani, in mai multe domenii: telecomunicatii, electronica si IT( am ramas in it pt. ca e cel mai lejer si banos :) ), la unele joburi mergeam la clienti in unele aveam job la birou, la unele aveam putine responsabilitati si la unele aveam responsabilitati mari, unele firme erau mici, unele medii si unele erau corporatii(cele mici sunt cele mai naspa, eu m-am simtit cel mai bine in cele medii, care au peste 100 de angajati, corporatiile sunt ok).

        la toate joburile pe care le-am avut, dupa o perioda de maxim o luna am inceput sa ma plictisesc de cea ce fac si sa ma simt captiv, ca la puscarie in timpul programului de lucru.

        p.s.- am avut imensa bucurie de a imi da demisia si ai spune sefului cat de mic, mizer, nedrept, jegos si prost este.(nu faci asta decat daca ati gasit alt job).

        Reply
      • sorin:
        4 November 2009 at 11:23

        toata lumea munceste pentru bani si numai pt. bani

        programul, domeniu, colectivul pot sa iti mai indulceasca un pic timpul pe care il pierzi la munca, daca munca nu ar fii platita nu ar mai munci nimeni.

        in legatura cu antreprenoriatul nu este chiar asa de simplu (timp, investitii, munca si mai ales a incertitudini). am avut o firma pe care a trebuit sa o inchid din cauza tampeniei de impozit forfetar. am incercat sa pun in practica o ideie dar mi s-au bagat bete in roti din toate directiile dar mai ales din partea statului

        Reply
      • cristi fabw:
        4 November 2009 at 11:50

        “Toata lumea munceste pentru bani si numai pt. bani” – asta este o convigere personala a ta, nu inseamna ca e o realitate care se aplica tuturor.

        Probabil nu ai intalnit inca oameni care se duc la munca de placere, care abea asteapta sa inceapa o noua zi sa poata munci in CEEA CE II PASIONEAZA si facand si bani din asta.

        Exemple:
        - oameni de stiinta ca muncesc de placere si descopera lucruri noi
        - cantareti de toate genurile, care au o mare placere in a canta
        - soferi carora le place sa munceasca pe diferite masini, sa faca trasee prin tara, lume
        - regizori de film care sunt extrem de pasionati
        - actori de teatru si de film care fac asta din placere
        - antreprenori care au o mare placere din a face pe cont propriu afaceri
        - angajati care lucreaza la o firma pe un domeniu ce le place
        - oameni care lucreaza in armata pentru ca le place sistemul de acolo
        - medici care profeseaza din pasiune
        - profesori carora le place sa predea copiilor
        - fotbalisti care au pasiune si joaca fotbal de la 3 ani
        - oameni care lucreaza in vanzari si adora provocarile de a reusi sa vanda cat si mai mult si sa negocieze cu oamenii
        - sportivi de toate genurile care se antreneaza mereu si participa la concursuri nationale si internationale, castigand tot felul de medalii
        - femei care muncesc la gradinite pentru ca le place sa stea in preajma copiilor
        - fotografi care adora sa faca poze in fiecare zi
        - lista poate continua la nesfarsit…

        Nu toata lumea are un loc de munca nepotrivit si obositor, doar pentru a avea un salariu.

        Reply
      • sorin:
        4 November 2009 at 13:19

        nu ai inteles, NIMENI din toata enumeratia ta nu ar munci daca nu ar fi platit.

        si in legatura cu prima categorie aia cu oamenii de stiinta, am fost cateva zile la intitutul de fizica atomica de la magurele si daca vroiam ma puteam angaja acolo, cativa colegi sau angajat, cel mai mult a ramas un tip, 1 an. nu totul este asa cum pare din exterior.

        Reply
      • cristi fabw:
        4 November 2009 at 14:25

        NIMENI din enumeratia mea nu ar munci daca nu ar primi si bani? Nu sunt de aceeasi parere, dar ideea e alta. Normal ca trebuie si venit financiar, dar unii muncesc DOAR PENTRU SALARIU, altii muncesc DIN PASIUNE PENTRU CE FAC si implicit se bucura si de salariu.

        Reply
  • IRINA:
    27 October 2009 at 21:01

    tocmai m am dezis munca indoctrinatoarea ,tocmai am avut senzatia ca locul meu de munca e ca o casa straina in care n as putea sa dorm cu toata increderea in patul altcuiva .tocmai am ajuns in stadiul in care stiu care este urmatorul pas in cel mai scurt timp , adik maine la prima ora , nu stiu unde o sa duca exact , dar stiu ca o sa ma trezesc multumita dimineata privindu ma in oglinda pentru ca nu sunt o pata neagra intamplatoare cu bani in buzunar pe care nu i vad decat cand ii primesc si cand ii dau pe produse cosmetice !
    E greu dar cine a zis ca trebuie sa fie usor ?:)

    Reply
  • kristina:
    26 October 2009 at 14:46

    pai…eu ma bucur k fac parte din categoria celor ce fac o munca cu drag,fapt pentru care dupa ce termin facultatea vreau sa fac si-un rezidentiat intr-un domeniu care la fel ma atrage :) sant un om implinit momentan !!!! :) )

    Reply
  • danny:
    26 October 2009 at 10:10

    Ce-ar fi daca incepeti sa discutati pe site.ul asta si despre: “cum e cel mai bine sa.ti administrezi banii”, eu sunt varza la capitolul asta?Cat despre ce se discuta aici, sunt de parere ca intodeauna trebuie sa cauti ceva mai bun, dar sa.ti vezi de lungul nasului.Sa fim realisti, daca faci ce.ti place ai putine sanse sa faci si bani.

    Reply
    • cristi fabw:
      26 October 2009 at 10:54

      E foarte bine ca ai adus in discutie ideea despre cum sa ne administram banii. Am scris deja un articol despre acest subiect aici: http://fabw.net/parkinsons-law/

      Voi reveni asupra subiectului, pentru ca sunt multe de discutat. Sunt multi oameni care fac ceea ce le place si fac si bani, deci termenul de “realitate” este ceva strict individual. :)

      Reply
  • Angel:
    24 October 2009 at 06:13

    Voi fi extrem de scurt si la obiect, intelege fiecare ce vrea :
    - fiecare e liber sa isi aleaga locul de munca insa cat poate dura pana gasesti locul potrivit ? nu tot de la un job care poate nu iti face placere trebuie sa incepi ? ca sa nu mai zic de necesitatea banilor. (ce bine era daca nu ar fi fost nevoie de ei…)
    - nici un angajator angajeaza oameni fara experienta. si ca sa incepi o afacere pe cont propriu…ai nevoie de capital si deja e o alta discutie asta.
    - nu e criza, intr-adevar, dar e ca intotdeauna nesiguranta unui loc de munca. si atunci, cand te trezesti intr-un loc unde nu iti convine dar macar stii ca nu te vor da afara la prima abatere si nici la a doua, nu e mai bine sa ramai acolo decat sa calci pe teren minat ?

    Astept raspunsuri la semnul de punctuatie de la sfarsitul frazelor. ;)

    Reply
    • cristi fabw:
      24 October 2009 at 08:38

      - locul de munca potrivit poate dura o zi sau o vesnicie pana il gasim. Depinde de numarul de incercari pe care le facem, deci e doar o solutie matematica si perseverenta;
      - exista un proiect in America, am uitat exact cum se numeste, unde se discuta despre creearea unei societati in care nu vor mai exista banii;
      - sunt si care angajeaza fara experienta, dar mai greu. Daca ramai la un loc de munca pe care nu il vrei, doar ca sa nu risti sa calci pe acel teren minat, te vei plafona, anii vor trece, apoi vei spune: “Viata e grea, nu am reusit sa fac ce doream, altii au noroc, Dumnezeu le-a dat altora mai mult, nu am noroc, etc…”

      Ideea ca stam acum la un loc de munca si dupa aia cautam altceva mai bun e riscanta, pentru ca mereu vom mai avea nevoie de inca un salariu, si tot vom amana. Locul de munca potrivit se gaseste, dar prin incercari, nu plafonari.

      Reply
      • cristi fabw:
        24 October 2009 at 14:44

        Zetgeist e filmul, dar proiecul ala se numea altfel si mi-e lene acum sa deschid filmul si sa iau numele :)

        Reply
      • sorin:
        3 November 2009 at 09:48

        anarhismul, ca doctrina, in forma radicala nu recunoaste nici o forma de stat,control sau moneda. organizarea facanduse pe triburi si forma de interactiune financiara fiind trocul.
        ar fi mai bine asa?

        Reply
      • cristi fabw:
        3 November 2009 at 12:10

        Nu stiu daca trocul ar fi mai util, dar stiu ca principalele decizii de la nivel inalt sunt luate conform intereselor financiare, deci mai intai banii si dupa aceea bine tau.

        Reply
  • elena_crb:
    21 October 2009 at 23:10

    Dupa ce mi-am dedicat 3 ani din viata jobului, mi-am distrus sanatatea si am uitat de familie si prieteni…mi-am luat inima in dinti si mi-am dat demisia… in sfarsit liniste si pace si pentru sufletul meu.

    Reply
    • cristi fabw:
      21 October 2009 at 23:16

      FELICITARI!
      Nu trebuie sa asteptam pana ne afecteaza sanatatea, dar e bine daca luam o decizie mai tarziu, decat niciodata. Tu esti cea mai buna investitie a ta. Tie trebuie sa iti fie cat mai bine, apoi vei putea avea grija si de familie, prieteni, alt loc de munca si tot asa.
      Cu sanatatea nu-i de joaca…

      Reply
  • Roxana:
    21 October 2009 at 22:40

    Sunt de acord cu tine Cristi…ar fi ideal pentru toti sa lucram ceea ce ne place…insa realitatea este alta iar in zilele noastre trebuie sa profitam de fiecare sansa care ne este oferita, vorbesc in special de cei care sunt la inceput de drum. Eu lucrez de 2 ani ca economist, asta este si domeniul in care m-am pregatit insa un lucru este clar, nu fac ceea ce imi place…si probabil nu voi face mult timp de acum inainte…pentru un singur motiv… banii.
    Pentru viitor nu imi ramane decat sa sper ca va veni poate timpul cand am sa merg la munca cu placere si in acelasi timp sa am si multumire pe plan financiar.

    Reply
    • cristi fabw:
      21 October 2009 at 22:48

      “Banii” ii poti obtine si dintr-un loc de munca mai pe gustul tau. Asta tot incerc sa explic.
      Ideea cu schimbarea din viitor este riscanta, pentru ca asa te trezesti intr-o zi ca ai imbatranit si nu mai poti face lucrurile ca in tinerete si atunci te plafonezi si continui pe acelasi drum.

      Bate fierul cat e cald! :)

      Reply
  • Anathaema:
    21 October 2009 at 21:16

    Muncesti pentru tine. Nu-ti pune nimeni pe gat un loc de munca, sunt procese de recrutare la care tu mergi pentru ca vrei sa fii acolo. Daca pe parcurs ajungi sa nu-ti placa e normal, e firesc sa vrei sa evoluezi. E firesc sa te plictisesti, de asemenea.
    Iar costumul de la munca nu te face om e un pic cam strict. Haina purtata corect si decent face si da extraordinar de bine.

    Reply
    • grecu:
      21 October 2009 at 22:21

      sanki – ca sa citez un clasic in viata – costumul sau jeans-ul nu au de a face absolut cu nimic in procesul de comunicare – asa din experienta mea nesemnificativa pot spune ca prima impresie are efect vreo 10 minute pana cand intervine discursul sau lipsa lui bunul simt sau nu si asa mai departe – intradevar in societatea asta de cacat a noastra inCA COmunista daca esti imbracat in costum ti se vorbeste automat la persoana a doua plural – wich by the way sucks – dar dupa umila mea parere o retorica corecta si justa daca vrei chiar incisiva face mult mai mult decat un costum bigoti si un ceas certina – acum depinde si carui public te adresezi si care iti e tinta – totusi asta cu haina imi tot reverbereaza in cap…maiorescu…titu…forme fara fond…

      Reply
      • Anathaema:
        22 October 2009 at 07:40

        grecule, tu unde muncesti?
        ai costum de munca? ai libertate in costumul tau de munca? esti mai respectat in costumul tau de munca (cu sau fara eticheta) ?

        Reply
      • grecu:
        22 October 2009 at 15:39

        nu are relevanta si daca imi permiti, alunga-mi sentimentul de agresivitate infatuata pe care il simt in intrebare – poate mi s-a parut
        n-are importanta unde muncesc sau unde am muncit nu mi-a fost rusine dar nici nu am epatat niciodata cu locul de munca – mi s-ar parea chiar trist
        libertatea mea nu a tinut niciodata de cum am fost imbracat ci de alegerile pe care am fost in stare sa le fac
        nu pot sa fiu naiv sa cred ca cineva ma respecta pentru cum sunt imbracat, dar intradevar e bine ca ai subliniat eticheta – nimic nu e mai trist decat un costum ieftin nu ca pret ci ca atitudine a celui care il poarta

        “da bine”… poti sa explici?

        sper ca nu m-ai intrebat unde muncesc doar de dragul unei intrebari similare din partea mea – m-as simti jignit

        Reply
      • Anathaema:
        22 October 2009 at 23:23

        am lucrat in cateva locuri distincte, domenii diferite. pentru ca asa am ales. mi-am dat demisia cand am simtit nevoia si nu mi-a parut rau.
        “da bine” explicat : “echipamentul de munca” (fie el costum sau nu) face diferenta. o diferenta care exista pentru anumite persoane, din punct de vedere al tratamentului oferit/primit si din punct de vedere al atitudinii oferite/primite.
        si mai pot sa spun si ca acum cativa ani nu suportam costumul, tinuta in care ma simt bine si de aici porneste atitudinea.
        nu vreau sa stiu unde lucrezi si nici nu as vrea sa ma intrebi unde lucrez. pentru ca lucrez pentru o companie, fapt dezagreat de anumite persoane. libertatea o ai oriunde, cantitatea acceptata de fiecare este problema

        Reply
      • grecu:
        23 October 2009 at 12:31

        tu esti pe bune? n-am vrut sa iti raspund, credeam ca ai scris la misto dar dupa ce am citit de vreo trei ori am vazut ca tu chiar crezi ce spui – ceea ce nu e rau
        nu ai infirmat agresivitatea dar nici nu ma asteptam – sunt bune conflictele cand duc la evolutie
        perceptia ta despre haine o fi buna in lumea ta dar in lumea reala lucrurile stau un pic altfel – pentru ca valoare unui om nu sta in hainele pe care le poarta ci in ceea ce are in cap si mai ales cum comunica ceea ce are in cap – or am senzatia ca vorbesc aiurea aici – e ca si cum ai spune ca trebuie sa il respect pe unu pe strada cu un x5 cand merge ca rama pe banda doi pentru ca asa vrea muschiu lui efficent dynamic si probabil scuipa seminte cand se opreste – n-am nici o frustrare din contra imi place masina.

        o singura curiozitate…zi de zi cravata sau fara si daca da ce nod ? – nu vorbim de intalniri/sedinte/meetinguri or shit like that

        dar cu libertatea in cantitati hmmm iti recomand o carte – zaharia stancu – descult.
        imi place discutia – looking forward to others answers also

        ps – faci poze misto ( scuza-mi caracterizarea diletanta )

        Reply
      • Anathaema:
        24 October 2009 at 11:29

        multumesc pentru compliment, fotografia e hobby si aproape stil de viata.

        sa revenim:

        scuzati, pardon, x5 e haina ?
        ma refeream strict la hainele purtate si cum sunt purtate. mai ales daca postul respectiv iti impune un anumit stil vestimentar.
        intrebarea cu cravata, daca nu e adresata la misto, se regaseste in codul vestimentar. casual friday or not, nodul nu conteaza

        Reply
    • cristi fabw:
      21 October 2009 at 22:38

      Normal ca o haina ingrijita da bine, dar cand vad fosti colegi din liceu sau chiar scoala generala care acum umbla “grei” in masina de firma si un costum luat din depozit, mi se ridica parul la noada fundului.

      Si se ascund in spatele unei functii si mai intru in contact uneori cu oameni din astia si mi se adreseaza cu indemnuri ce sa fac etc. Altfel spus se gasesc sa imi dea ordine sau sfaturi pe care nu le cer. E firesc babuinilor, tocmai de aceea ii reneg si-i las sa-si achite ratele in zecii de ani ce urmeaza.

      Reply
  • celina:
    21 October 2009 at 18:12

    mie mi-ar place sa lucrez undeva unde imi place dar in ziua de azi nu mai gasesc nici un fel de loc de munca,mai ales sa-mi gasesc un loc de munca unde imi place.sincera sa fiu m-am saturat sa stau pe banii lu mama si lu tata dar deocamdata nu mi-am gasit un loc de munca sa-mi placa.si decat sa merg la un loc de munca care nu-mi place si sa ma termin psihic si fizic mai bine stau acasa si imi ajut paritii si merg la facultate.in plus ce nu suport la unele locuri de munca sunt barfele,oamenii rai si uneori foarte greu ma abtin sa-i suport,plus k mai detest sefii scarbosi care se port ca niste nenorociti de parca noi oamenii simplii nu le ajungem la nas.dar un loc de munca ne ajuta sa avem makar painea pe masa zilnic;).o seara placuta

    Reply
    • cristi fabw:
      21 October 2009 at 20:36

      Normal ca un loc de munca ne ajuta sa avem mai mult decat painea zilnica. E foarte bine insa ca nu ai acea disperare a unora care sunt in stare sa accepte orice compromis doar pentru a avea un salariu…

      Reply
  • George:
    21 October 2009 at 15:43

    Detest conditiile de lucru. Nu fac nimic pentru mine prin tipul de munca prestata. Mai mult, simt ca din punct de vedere intelectual ma limitez, intrucat “job”-ul, (urasc termenul), presupune lucru cu cifre. O chestie pe care n-am suportat-o toata viata mea.

    DAR

    Cu banii castigati de aici, imi permit sa-mi cumpar oricand, fara sa ma scarpin in cur, sau sa ma gandesc de 10 ori, orice haina am chef. Pot sa beau oricand, oriunde, o sticla de vin. Pot sa-mi planific si chiar sa organizez o excursie la Londra, un concediu de vara la Barcelona, un weekend prelungit la Roma etc.
    Si mai important, pot sa particip real la un anumit proiect de viitor, foarte tentant, alaturi de cei mai buni prieteni.
    In plus, am nadejdea ca voi face si pasul sugerat de tine, de a ma desprinde de locul de munca pe care-l urasc din anumite puncte de vedere, de indata ce voi fi suficient de independent din pct de vedere financiar, cat sa pot suporta o astfel de perioada de tranzitie.

    NU toata lumea munceste, DAR eu TREBUIE sa muncesc.
    Am nevoie de bani, din motivele expuse mai sus.
    Nu trebuie sa merg la acest loc de munca, dar am s-o fac pana consider ca pot face un alt pas.
    Nu mi-e frica sa-mi caut altceva. Caut, dar nu gasesc. Dar nu intru in panica. O sa apara si ceva-ul ala candva.

    Si fiindca am luat-o in sens invers…nu sunt nici pe departe indoctrinat de ceea ce fac. Nu ma confund cu firma. Ce-i drept, corporatistii au tendinta de a face asta. Este oarecum inevitabil. Mai ales daca reprezinti firma in relatiile cu publicul sau clientii.

    In relatiile sociale vorbesc despre munca DACA lumea prezenta face acelasi lucru. In rest, am invatat sa ma abtin, pentru ca nu toata lumea trebuie sa suporte plangerile mele.

    As mai avea de scris dar… sunt in timpul programului si sunt platit sa fac altceva decat sa citesc articole denigratoare la adresa sclavilor moderni. :)

    Reply
    • cristi fabw:
      21 October 2009 at 16:28

      Chiar ma pregateam sa te intreb daca ai scris asta de la munca :)
      Partea cu indoctrinarea nu este valabila la toti oamenii, am facut referire doar la cei care se regasesc in scrierea de mai sus. Am vazut si unii oameni care au aere de mari corporatisti dar ei de fapt sunt simplii angajati. Am alergie la ei.

      Normal ca iti permiti acum mai multe, ar fi si culmea sa muncesti unde nu iti place si sa nu ai nici bani! Ziceam doar ca aceeasi bani pot proveni si dintr-un loc de munca mai potrivit pentru fiecare.

      Muncim pentru bani sau pentru pasiune si implicit bani.

      Referitor la acea perioada de tranzitie, nu e neaparat sa existe. Unii oameni isi gasesc alt loc de munca, dar le specifica faptul ca inca mai muncesc in alta parte si daca semneaza un contract, pot trece o data la care sa renunte la actualul serviciu si sa inceapa altul nou.

      Sper ca iti dai seama ca NU a fost cu directie ce am scris :)

      Reply
      • George:
        21 October 2009 at 17:17

        Da ma ofilitule. Stiu ca n-a fost cu directie. Dar acum aveam argumente sa-ti dau sah.
        By the way….tot de la birou iti raspund….

        Reply
      • cristi fabw:
        21 October 2009 at 20:33

        Timpul trece, salariul merge inainte si tu scrii pe net in loc sa fii eficient la munca…

        Reply
  • grecu:
    21 October 2009 at 14:31

    daca nu ai un hobi iti pui intrebari ca cea de mai sus – nu te impiedica nimeni sa faci ceva pentru tine cu banii pe care ii castigi – ieri mi-as spus un om o vorba mare – daca iei un credit pentru o achizitie ( oricare ar fi ea) achizitie care ti-ar imbunatati viata – ca altfel de de dracu ai face-o – si dupa ce te apuci de platit viata iti e mai nasoala decat inainte, adica tre sa muncesti mai mult sa platesti creditu atunci esti tampit :) )
    daca ma intrebi pe mine de ce muncesc – pentru ca mi-am luat placute de frana noi azi si am dat un sac de bani pe ele, si pentru ca vreau sa imi pun amortizor de ghidon la mobra si mai costa si ala o avere si pentru ca vreau sa plec la edinburg la un prieten dar n-am bani acu si probabil cand o sa ii am o sa ii bag in motoreta :) ) pentru ca vreau sa vad muntenegru si coasta de azur din nou… si muuuuuuulte alte motive – asta cu muncitu pentru casa si masina si familie nu prea mi se potriveste ca nu vad pe fetele celor mentionati vreo fericire deosebita si nici macar una banala asa ca…LA MUNCA

    Reply
    • cristi fabw:
      21 October 2009 at 16:33

      Da, motive de muncit sunt o multime. Daca as avea acum banii necesari, as pune in aplicare cateva din multele proiecte incepute pe care le am, dar carora le lipseste finantarea.

      Eu nu imi imaginez o viata in care sa stau nemiscat in casa si sa curga banii. Vreau sa fac ceva, sa muncesc, dar sa dea dracu daca mai inghit vreodata tampenii de la sefi mizerabili, pe salarii batjocoritoare.

      Consider ca in ziua de astazi exista MUUULT mai multi sclavi decat in vremurile antice despre care invatam in manualele de istorie. Dar acum e sclavism voluntar…

      Reply
      • grecu:
        21 October 2009 at 22:08

        eu imi imaginez o viata in care sa nu am alta preocupare decat sa ma trezesc si ca ma intreb azi ce fac? – crede ma cunosc cel putin doi oameni de astia de varsta noastra si culmea…sunt foarte fericiti cu ei insisi – daca vrei sa faci ceva nu inseamna ca trebuie sa muncesti da-o dracu de munca ca am muncit de cand ma stiu si la toate nivelurile…si cand spun toate ma refer la TOATE :) daca nu ai biznisu tau munca e lucru mecanic irosit :) )) care se transforma in caldura din cate imi aduc eu aminte

        Reply
      • cristi fabw:
        21 October 2009 at 22:34

        Si caldura se pierde dupa aia :)
        Atat timp cat acei oameni se simt bine nefacand mare lucru, inseamna ca e bine pentru ei.

        Si eu militez pentru ideea de business personal, dar are si aceasta latura anumite… provocari. Unora le place sa munceasca pentru altii, altora sa aiba o afacere. Important e sa facem naibii ceva care sa ne aduca si placere, nu doar nervi pentru un salariu pe care il eradicam din 2 timpi.

        Reply
      • grecu:
        21 October 2009 at 22:52

        nu bre nu ai inteles – sau poate intelegem a face in termeni diferiti
        nu fac nimic din ce nu isi doresc – adica datul cu parapanta sau plecatul in cambodgia nu mi se pare chiar a face nimic
        aaa ca nu phut capra in gura plimband vorba ta o masina de firma si trei phutoote de facturi de la dracu la fracsu si parand ca sunt niste mecanisme foarte importante in economie atunci da nu fac nimic dar baietii astia au facut si vor face incontinuare lucruri pe care noi nici nu le gandim…ma rog eu le gandesc dar cand s-a impartit cascavalul eu eram plecat sa ud buretele

        Reply
      • cristi fabw:
        21 October 2009 at 22:56

        inseamna ca ei sunt exemplu pe care trebuie sa il urmez. sunt multe de vazut si de facut si as putea spune ca nu sunt bani, dar daca socotesc cati bani am cheltuit in ultimii ani pe nimicuri, cred ca ma puteam duce pana in cambodgia si inapoi lejer.

        Reply
  • Sergiu:
    21 October 2009 at 13:07

    Imi plac articolele tale :) Sunt de acord cu tine, viata e prea scurta si trebuie neaparat sa facem ceea ce ne place, ceea de la ce cu adevarat primim placere. Cine stie poate aceasta munca care o indeplinim nu ne aduce un profit considerabil,dar cu timpul daca vom fi cei mai buni din domeniul dat sigur vom strange roadele muncii;) Personal,nu pot sa zic cum e sa ai un loc de munca pt ca sunt student,dar stiu una, voi face mereu ceea ce-mi place.
    Va sfatuiesc si pe voi;)

    Reply
    • cristi fabw:
      21 October 2009 at 13:29

      Daca ai ales sa faci mereu ce iti place, atunci deja ai un avantaj.
      Si daca esti student, tot poti sa muncesti, sau macar iti poti clarifica prioritatile. Ce-ti place sa faci si unde ai vrea sa muncesti :)

      Reply
    • grecu:
      21 October 2009 at 14:35

      nu fi categoric amice ca esti tanar – mereu vei face ce iti place? si daca muncesti tu asa si tot incerci sa devii mai bun si iti neglijezi tot in jur ca tu incerci sa devii maestru in ceva si devii intr-o zi…si esti foarte bun si stapan pe tine si te calca trenu? sau te gaseste o bacterie de care nu ai auzit si nu mai scapi de cine stie ce boala sau..sau… fara echilibru in toate, munca viata hobi fete bautura motoreta :P ai sansele sa ratezi ce e mai important – sa traiesti … eu sunt inversunat ca am vazut a good year – cand n-ai ce face da-l jos de pe torente si baga ochiu acolo sa vezi de ce nu e bine sa astepti sa devii bun in ceva

      Reply

Spune-ti parerea

© 2008-2011 cristian popescu | legal | id messenger: cristian.fabw | feedback | istoric