Gimnastică cerebrală
Imaginează-ţi cel mai puternic computer din lume; el va fi practic inutil dacă va fi folosit ca şi suport de haine sau vaze cu flori. Oricât de bun ar fi, el trebuie să primească comenzi de la utilizator, pe care apoi el doar să le execute şi calculeze. Acest procedeu de execuție se transpune la noi prin fenomenul de generare de idei cu ajutorul liniştii, concentraţiei, afirmaţiilor şi a întrebărilor constructive, etc.
De exemplu, dacă fac o boacănă, să zicem – am spart o vază, mă pot întreba: “Doamne, ce se întâmplă cu mine? Ce nu e în
regulă cu mine?”
Evident, comanda va ajunge în subconştient unde creierul o va executa, încercând să găsească explicaţii la întrebare, astfel imediat voi fi
tentat să spun: “Sunt un tâmpit; este a nu ştiu câta oară când fac asta; aşa păţesc mereu; ce bine era dacă nu mai făceam nimic”, etc. Deci am solicitat creierul sa-mi găsească motive pentru care ceva nu este în regulă cu mine.
Dacă însă pun altă întrebare: “Ok, vaza este spartă, ce e de făcut acum?” Din nou creierul va primi comanda şi va căuta răspunsuri: “Mai bine caut o cârpă să şterg pe jos şi pun florile în altă vază, ca să nu moară. Îmi voi cere scuze proprietarului şi voi fi dispus să achit stricăciunile.” Deci am solicitat creierul sa-mi găsească motive pentru remedierea problemei.
Dacă mă întreb: “Hmm, cum să fac să nu afle nimeni că am fost eu, sau să dau vina pe altul?” Evident, răspunsurile vor veni şi va începe procesul cognitiv de acoperire a urmelor.
Creierul primeşte totul ca pe o comandă ce trebuie executată. Nu îi putem da comanda negativă. De exemplu, dacă vreau ca un computer să nu execute un program anume, îl voi lăsa aşa, pentru că nu îi pot da comandă să nu facă nimic. Simpla comandă de a nu face nimic este o comandă pe care o va executa.
Dacă îţi spun acum: NU te gândi la elefanţi! Care este primul lucru care îţi vine în minte? Elefanţi, evident, deşi tocmai am specificat să NU te gândeşti la asta! A fost o comandă pe care creierul a preluat-o, s-a gândit la elefanţi apoi a încercat să nu mai facă asta.
Dacă însă aş vrea să nu te gândeşti la elefanţi, cel mai bine este să îţi spun la ce vreau să te gândeşti, deci să folosesc afirmaţii despre ce vreau, nu negaţii despre ce vreau să evit: “Gândeşte-te la fluturi galbeni!” Eh, aşa-i ca nu te-ai mai gândit la elefanţi?
Acelaşi lucru se aplică la afirmaţiile care trebuie să fie constructive. Nu trebuie să insistăm pe ce nu vrem, ci doar pe ceea ce vrem, pentru a găsi metode de rezolvare cât mai utile. Indiferent dacă ţi se pare ceva constructiv, real, sau doar simple idei mistice, ideea este că atât timp cât vom insista asupra unor aspecte din viață, ele vor persista. Nu contează dacă sunt bune sau rele, pozitive sau negative; ele vor persista chiar daca ai un suflet bun. Natura este neutră şi reacționează la modul tău de a te comporta.
Totodată, la soluționarea multor probleme, întrebările constructive sunt de o importanţă vitală. Te rog să nu mai minți lumea spunând ca NU ȘTII ce să faci! Pune întrebările potrivite, insistă asupra lor şi vor veni răspunsurile. Mizez cu toată reputaţia mea pe acest aspect!
Important este ce faci după aceea: iei atitudine şi acțiune, sau spui: “Eh, nu e o idee bună, pentru ca nu ar merge din motivele…” Şi astfel iar punem creierul la treaba mare…
Este extrem de util să vorbești despre ceea ce-ţi place, nu ce nu suporţi; ceea ce vrei, nu ce ceea ce nu vrei; ceea ce vrei să realizezi, nu ce ai vrea să eviți; unde mergi, nu unde nu ai vrea să ajungi. Nu este nimic mistic în acest principiu, dar este ceva extrem de benefic, pentru că al nostru creier ne va ghida cel mai bine, în direcţia în care îl programăm, indiferent care ar fi aceea.
Orice problemă are o soluţie, iar de cele mai multe ori – mai multe soluţii. Din păcate, pentru că nu vedem mereu întregul proces prin care am rezolva ceva daca am lua atitudine într-o direcţie, avem tendința de a ne descuraja şi de a considera că nu ar fi o idee bună, că nu ar merge.
Nu poţi ştii totul dinainte, dar ştiu că sunt mulţi oameni care au idei bune ce i-ar putea face milionari, dar nu iau acţiune constructivă pentru că nu văd tot procesul în avans. Este important să ne facem un obicei din a gândi constructiv, pentru că un obicei odată creat, ne poate scuti de multă muncă şi garantează o continuitate în ceea ce am ales.
Creierul îl ai, are un potenţial fantastic, dar nu va fi pus în funcţiune la adevărata lui valoare, decât dacă primeşte comenzile necesare pentru asta. Nu cred că există oameni proşti, ci doar oameni care nu folosesc cum trebuie acel computer deosebit pe care îl au între umeri. La orice problemă ai în clipa aceasta, caută să vezi soluţiile şi acţionează asupra lor, chiar dacă poate nu vor şterge total efectele problemei existente. Dar dacă rămâi prins în neplăcerea provocată de o problemă, nu vei putea ieşi prea curând din ea.
Concluzie personală: pune întrebări constructive, axează-te pe ceea ce VREI, acţionează cu încredere în direcţia aleasă, chiar dacă nu vezi cum ar fi posibil să realizezi acel ceva. Vei vedea drumul, în timp ce-l vei parcurge! Nu insista asupra lucrurilor ce te întristează sau afectează, ci asupra soluţiilor de remediere. Acceptă că există unele situaţii pe care nu le poţi schimba, dar poţi alege dacă le laşi să te afecteze sau nu. Insistă pe soluţii, nu pe probleme! Tu ce părere ai?