Există miracole?
Seth este un om bun. Este mereu punctual la muncă, udă florile din apartamentul lui cu 2 camere, are grijă să-l hrănească pe Leo – câinele bătrân și fără un ochi, care locuiește în casa scării. Este familist convins și are mereu grijă să fie dragoste în căminul lui.
Amicul nostru a fost mereu la locul lui, cu un suflet mare. A terminat studiile superioare cu un impresionant record de note mari, este nonviolent și a înmagazinat în el multe jigniri aduse de semeni, pe care îi iartă cu un nonșalant zâmbet de durere interioară. Evită pe cât posibil să se certe și pleacă de multe ori privirea atunci când cineva se bagă în fața lui la coadă.
În ultima vreme însă, talentul lui actoricesc a decăzut cu o viteză exponențială. Seth are din ce în ce mai multe dificultăți în a-și ascunde efectul regretelor ce au început năvalnic să-l acapareze. Are deja o vârstă înaintată și a făcut totul ca la carte până acum. Viața lui a fost o înșiruire perfectă de evenimente modelate de religie, societate, părinți. Pune mare preț pe munca lui mediocru plătită și nu consideră utile prea multe momente de socializare, de relaxare. Nu are timp pentru a-și urma visele; de fapt, i se pare prostesc să viseze.
Nimeni nu-i poate reproșa lipsa unei docilități absolute, pe care a dus-o la rang de artă. Acum se uită tremurând la ceas; în reflexia ecranului observă strălucirea vie a soarelui pe fruntea lui, acaparată tot mai mult de o calviție grăbită. Da, timpul trece și al nostru Seth este deja un fruct mai mult decât copt. A făcut totul așa cum i-au spus părinții, societatea, oamenii din jur.
A încercat mereu să mulțumească lumea din jur și să fie o companie cât mai plăcută. A sperat că ceva se va schimba în viața lui, că într-o zi Dumnezeu îi va trimite o minune, într-un mod extrem de evident pentru a putea înțelege și el. Are mereu în fața lui acea fată morgana, dar deși aleargă tot mai mult spre ea, nu pare că izbutește să o materializeze. Ceva nu se leagă, iar Seth nu mai poate ține prea mult în el.
- “De ce Doamne, de ce? Am făcut tot ce mi s-a cerut, am respectat biblia, am fost un cetățean onest. De ce simt cum alerg spre bătrânețe, observând că nu am reușit să realizez tot ce am vrut cu viața mea? Mi-am dedicat viața pentru a fi cine mi s-a cerut să fiu, am ales să-mi ignor pasiunile pentru a-i mulțumi pe alții. Am ales să ignor cine simțeam că sunt cu adevărat, pentru a mă putea încadra cât mai bine în locul modelat și propus de societate. Am ales să mă ignor, pentru a putea exista și a avea un salariu. Oare nu este destul asta? Nu merit și eu o minune?”
[…]
“De ce nu sunt cu adevărat fericit? De ce soarta a fost atât de dură cu mine? Aș vrea să călătoresc, aș vrea să pictez, să cânt, să realizez lucruri despre care se vor scrie cărți. Dar… sunt doar vise, știu că nu sunt capabil de așa ceva… Ce ar spune părinții mei despre mine? Ce ar spune prietenii, lumea din jur, dacă aș alege să urmez alt curs al vieții? Nu, nu pot… sincer Doamne, chiar nu pot. Dă-mi putere! Vreau o minune care să mă salveze, vreau să mă trezesc mâine dimineață alt om, să aibă grijă universul de mine. Sunt un om bun și merit…”
“De ce alții au noroc în viață? De ce alții sunt mai răi decât mine, dar au succes? Oare diavolul îi controlează? Da, sigur au furat, altfel nu se puteau îmbogăți… Sau au avut o familie bogată care le-a oferit totul. Oricum, prin muncă cinstită sigur nu au făcut bani. Eu sunt mai decât sus decât ei, sunt un om onest și bun și Dumnezeu mă va răsplăti. Aș vrea să-mi urmez pasiunile, dar dacă voi muri de foame? Dacă nu voi reuși în ceea ce-mi propun? Nu mă pot întreține făcând ceea ce îmi place! Și este greu, este riscant, este mult de muncă. Sunt un om realist, refuz să visez!”
Lacrimile înecăcioase se preling pe obrazul cu riduri adânci, bătătorit de o viață parcă prea grea. Seth continuă lista lui cu întrebări, dar convingerile sale devin parcă tot mai slabe. Asta nu este viața ce i s-a promis în copilărie! Trebuia să fie altfel, să se rezolve de la sine lucrurile… Dar soarta asta, forțele malefice, toate au fost împotriva lui… Și timpul a trecut mult prea repede, nu a avut timp să fie atent.
Seth începe să piardă un pic șirul întrebărilor. Se întinde puțin la orizontală; trupul nu-l mai ascultă ca odinioară. “Unde-i minunea, unde-i miracolul salvator?” Pleoapele-i devin tot mai grele și respirația se îngreunează. “De ce Doamne, de ce? Am avut încredere în Tine…” Seth ar vrea să dea timpul înapoi și să schimbe atât de multe lucruri! Mai erau atâtea de făcut, dar nu a avut timp, trebuia să muncească, erau mereu alte priorități…
Seth ațipește; este obosit și a venit timpul să se întoarcă Acasă.
[…]
“Da, acum înțeleg! Ce simplu și clar este totul! Da, da, mi-am amintit! Știu cine sunt și cum trebuie să trăiesc. Ce frumos arată totul… Vreau înapoi, vreau să o iau de la capăt, de data aceasta mai bine. Miracolul a fost mereu în mine, evident! Am avut atât de mult potențial, am fost parte din Creație, dar am ales să fiu doar călător. Am ales să exist în loc să trăiesc. Mi-am ignorat pasiunile, visele… Am avut atât de multe motive să fiu recunoscător, atât de multe minuni! Acum înțeleg universul, Creația, totul este atât de clar… vreau înapoi… mai vreau o șansă!”