«
»

(Nu) le putem avea pe toate

autor:

(Nu) le putem avea pe toate Mitic, se spune că nu le poţi avea pe toate. Afirmaţia este foarte discutabilă şi prost înţeleasă; există anumite aspecte ce trebuiesc subliniate. În primul rând trebuie definită în clar ideea de a le avea pe toate. Ce anume îţi doreşti să ai? Un răspuns asemănător cu: “vreau tot”, este mult prea evaziv şi infantil.

Relativ amuzant, am observat extrem de des fenomenul de auto-sabotare, prin care diverse persoane îşi elimină din start orice posibilitate de a realiza un anume fapt.

Expresiile folosite sunt din gama:
”Ştiu că niciodată nu voi putea să…”
”Oricum, eu sigur nu pot reuşi să…”
”Nu am puterea acelui om să realizez…”

Înainte ca orice obstacol real să ne facă mai interesantă călătoria spre scopurile personale, autosabotarea este fantastic de nocivă. Ea taie din start orice iniţiativă, înlătură curajul, scade încrederea în sine şi induce senzaţia apăsătoare de inferioritate. Auto-sabotarea este echivalentul a câtorva grame de acetoarsenit de cupru (Verde de Paris). Uneori te omoară, alteori te aduce la pragul dintre viaţă şi moarte.

Când oamenii spun că nu le poţi avea pe toate, se referă de multe ori la faptul că nu poţi sta cu mâna în pantaloni şi să ai bani, faimă, sănătate, etc. Categoric DA! Nu poţi avea mai nimic în viaţă dacă stai şi speri că Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh să îţi aducă pe tavă totul, dar îţi spun în faţă că TU poţi avea absolut orice îţi doreşti.

Aşa cum am mai spus, nu există nimic care să îţi doreşti şi să nu poţi realiza. Da, poate acum nu poţi deveni preşedinte, dar dacă acesta era scopul tău în viaţă din copilărie, îţi garantez că reuşeai. Problema apare atunci când ne scufundăm tacit în nisipul mişcător al delăsării şi auto-sabotării, apoi ne trezim la o vârstă înaintată unde regretele sunt mai multe decât stelele de pe cer.

Putem schimba oricând ceva, dar odată cu vârsta multe scopuri măreţe îşi pierd din posibilitatea împlinirii, datorită lipsei timpului necesar pentru realizarea lor. Nu te mai ascunde în spatele unei şcoli! Nu mai spune: “trebuie să termin facultatea, apoi văd eu”! NU! Acum, astăzi, este imperativ să te izolezi jumătate de oră şi să te gândeşti în linişte la ce vrei să faci pe viitor. Şi dacă azi nu afli, faci la fel şi mâine şi poimâine.

Se spune că nimic nu e imposibil. Eu consider asta o minciună ieftină. Sunt multe lucruri imposibile, iar unul din ele este acela că dacă zi de zi te vei gândi în linişte la tine, la viitorul tău, este IMPOSIBIL să nu îţi apară idei bune, planuri noi, să devină totul mai clar. Există câteva metode matematic dovedite pentru garantarea succesului pe termen lung.

1. Trebuie să te hotărăşti cu adevărat să ai succes. Ai putea spune că toată lumea vrea succes. NU! Mulţi zic că vor, dar nu fac nimic în privinţa asta – evident nu-şi doresc cu adevărat. Pentru fiecare motiv pe care mi-l dai că nu poţi face ceva, vei găsi unul care îţi va argumenta că poţi.

2. Trebuie să accepţi 100% responsabilitate pentru absolut toate acţiunile tale, pentru modul în care decurge viaţa ta, pentru situaţia ta financiară, familială, sentimentală, etc. Ajunge cu lamentarea şi învinovăţirea altora. Gata!

3. Trebuie să te decizi EXACT ce vrei să realizezi. Nu uita că scopurile vagi aduc rezultate vagi! Planificarea scrisă ajută foarte mult şi este desconsiderată numai de cei care nu o practică. Interesant, nu?

4. Trebuie să stabileşti preţul ce va trebui plătit pentru a-ţi atinge scopurile definite. Asta poate include bani, timp, stres, dedicaţie totală sau diverse alte sacrificii.

5. Începi să plăteşti preţul necesar, zi de zi câte puţin – dar sigur şi nu laşi nici o zi să treacă fără să faci ceva care să te apropie mai mult de ceea ce îţi doreşti. Nici măcar o zi!

Înainte să desconsideri ceva fără a încerca, 2 întrebări te rog să îţi pui:
a.) “Ştiu cum arată viaţa mea fără să încerc aceste metode. Oare cum ar arăta dacă le-aş încerca?”
b.) “Ce am de pierdut dacă fac asta?”

Concluzie personală: poţi avea absolut orice îţi doreşti de la viaţă, dacă eşti dispus să plăteşti preţul necesar pentru asta şi să rămâi dedicat şi perseverent cu scopurilor tale! Tu ce părere ai?

  • abonare prin email

categorie: meditație | tags: ,

31 comentarii:

  • cerculunaplina:
    7 May 2009 at 14:32

    Le putem avea pe toate. “Toate” nu sunt chiar atat de multe in mintea sau sufletul unui singur om. Mi s-a intamplat de multe ori sa mi se indeplineasca un vis pe care il consideram irealizabil si cand am vazut ca poate deveni posibil am si renuntat la el, il consideram deja implinit. Este frumos sa visezi.

    Reply
    • cristi fabw:
      7 May 2009 at 14:37

      Visele reprezinta primul pas al realizarii multora din ele.
      Visele devin scopuri iar scopurile se materializeaza prin munca si perseverenta. E drept, unii viseaza pe Pamela Anderson poate, deci nu chiar orice vise se implineste, dar multe vise devin realitate si daca nu le aveam, nu se implineau.
      Cine nu indrazneste sa viseze, nu are mare realizari in viata pentru ca se autolimiteaza.

      Reply
  • mihaela:
    5 May 2009 at 14:56

    Hmm…mi-am dat seama ca poti avea tot daca vrei.Important este sa stii cum sa pastrezi acel TOT, si sa il imbunatatesti in fiecare zi…pt ca din acel TOT, daca tot iei, intr-o zi va deveni putin, si apoi deloc.
    Multi vor raspunde la intrebare B: pierd timp! Eu ii intreb…dar cand stai la OTV, ce pierzi?

    Reply
    • cristi fabw:
      5 May 2009 at 16:43

      Da, bine punctat. Multi nu fac nimic constructiv pentru ca li se pare ridicol, dar sunt dependenti de TV.
      Poti avea orice iti dorest, DAR trebuie sa fii dispus sa platesti pretul pentru fiecare dorinta.

      Reply
  • Monica Drosu:
    17 April 2009 at 23:39

    Eu cred cu tarie ca esecurile, mai ales cele repetate, nu fac decat sa intensifice bucuria viitoarei reusite. Nu asta e problema. Nu vreau nimic de-a gata din prima incercare, pentru ca, in general, nu-mi plac lucrurile obtinute prea usor. Imi place sa muncesc pentru ceea ce-mi doresc si sa vad rezultatul muncii ca rasplata.
    Daca din acei tineri de care vorbeam, majoritatea isi vor gasi slujbe mai bune, asta se va datora in mica masura aptitudinilor lor si in cea mai mare masura “cunostintelor” (a se citi “pilelor” lor). Sunt curioasa cate persoane din viata de zi cu zi cunosti tu, care au un job bine platit, fac cam ce le place si, au ajuns acolo pe propriile puteri.
    In afara de persoanele talentate de la natura in vreun domeniu, care au avut si un dram de noroc sa intalneasca pe cine a trebuit, cand a trebuit, pentru a fi remarcate, pentru restul e cam greu… Nu stiu daca ti-ai dat seama, dar in zilele noastre, daca nu ai roade deja coapte de vanzare, nu te cumpara nimeni de samanta, pentru a te sadi, creste si apoi culege fructele. Cei care fac asta sunt exceptii. Mai ales in Galati. Si in general, cand esti “samanta” intr-un domeniu, pentru a deveni “copac”, pe propriile radacini, trebuie mai intai sa inveti ceva de la cineva, pentru ca apoi sa ti se deschida cai si sa ai de unde alege pe care dintre ele vrei sa pasesti mai departe.
    “Legat de seful tau, el a fost in masura sa duca la capat discutiile cu bine. Putea fi ruda si cu Sfanta Treime, daca el nu era capabil sa se foloseasca de atuurile lui, era inutil.”. Da, seful are calitatile si meritele lui, dar, contractul asta nu se facea in veci, daca el nu cunostea pe cine trebuie. Asta ti-o garantez, pentru ca e mediul meu de lucru si stiu ceva mai bine cum merg afacerile, cel putin in zona asta. Desi, cred ca si in alte domenii e cam tot la fel. Prioritar e cine esti si pe cine cunosti.
    Soarta noastra nu depinde de altii, dar poate fi influentata de altii. Si ca sa-ti raspund la intrebare, depinde de mine sa dau tot ce pot, sa ma autodepasesc, sa fac tot ce-mi sta in putinta pentru a reusi ce-mi doresc, dar rezultatul final, succesul demersurilor mele, din pacate nu mai depinde de mine. Ar depinde de mine, intr-o lume in care corectitudinea, integritatea si cinstea ar fi la putere.
    Acum lasa-ma sa dorm, ca nu mai pot de oboseala :)
    P.S.: Ai sanatatea datorita tie?! Stiu mai multe decat mi-as dori in acest domeniu si e un subiect pe care nu vreau sa-l ating. Iti spun doar ca exista mult prea multi copii, care se nasc cu boli ce nu le permit o viata normala, sau, uneori, nici macar o viata…

    Reply
    • cristi fabw:
      18 April 2009 at 01:17

      Monica, multumesc pentru raspunsul la intrebarea adresata de 3 ori :) Da, categoric EU sunt raspunzator pentru sanatatea ce am dobandit-o la nastere. Cine altcineva ar fi putut fi raspunzator? Serios, cine?

      Nu-mi place cand ne agatzam de extreme minoritare pentru a le folosi drept argumente. Sunt unele lucruri pe care nu le intelegem, dar nu trebuie sa ne transpunem imaginea in altceva.
      Sper sa ne fie tuturor bine, dar eu stiu ca viitorul meu zace in mainile mele, exceptand situatiile externe extraordindare, care de cele mai multe ori pot fi si evitate.

      Am sa caut un om de succes care sa imi confirme ca realizarile lui finale au depins de altii. Bine, stiu ca nu exista, dar imi place sa ma amuz :D
      Ma culc si eu in scurt timp, dupa ce public un articol :)

      Reply
    • mihaela:
      29 April 2009 at 15:51

      As vrea sa subscriu si eu la spusele tale. De cele mai multe ori din pacate sa vrei nu inseamna sa si poti. Sunt numerosi factori externi de care noi, fiintele umane depindem. Si sa nu incercam vreodata sa ne autoidentificam cu Dumnezeu ca deja depasim limitele conditiei umane. Din pacate articolul prezent prezinta o utopie si nu realitatea.

      Reply
      • cristi fabw:
        29 April 2009 at 16:39

        Da, exista factori externi. Dar exista si autosabotarea, corect? :)
        Si daca articolul este 100% utopie, cum arata realitatea?
        Astept raspuns, mersi!

        Reply
  • cristi fabw:
    17 April 2009 at 22:14

    Monica, multumesc pentru rabdarea de a scrie un raspuns atat de lung :)

    Am depistat in sfarsit unde e buba. Tu consideri ca mereu cand incerci un anume lucru, intr-un singur fel, trebuie sa iasa exact asa cum vrei.

    Nu asa functioneaza sistemul. Incerci cat mai mult, esuezi enorm de mult, apoi reusesti. Nu exista alta metoda.

    Mi-ai aratat 2 cazuri, ambele ce sustin ceea ce spun. Daca acei tineri capabili s-ar angaja mereu de la primul cv depus, atunci ar fi niste zeitati carora eu le-as construi cate o piramida, din banii mei. Matematic este imposibil asa ceva.

    Multi din ei se vor duce undeva unde poate fi chiar mai bine decat aici.

    Legat de seful tau, el a fost in masura sa duca la capat discutiile cu bine. Putea fi ruda si cu Sfanta Treime, daca el nu era capabil sa se foloseasca de atuurile lui, era inutil.

    Din pacate, pana astazi, 17.04.2009, ora 23:13, nimeni de pe Terra nu mi-a dat niciodata nici macar jumatate de argument clar prin care sa imi arate ca soarta noastra depinde de altii.

    Singurul lucru pe care l-am reperat din istorie este partea cu razboaiele unde au murit oameni. Da, exista si anumite circumstante exterioare extraordinare, care daca ne prind la momentul nepotrivit, ne pot afecta. Si ce daca?

    Restul vietii tale de tine depinde. Tu esti acolo unde esti acum datorita tie. Faci munca pe care o faci, datorita tie. Ai salariul existent, datorita tie. Ai sanatatea ta, datorita tie. Ai grupul tau de prieteni, datorita tie. Esti omul care te-ai format, datorita tie.

    Tu NU esti o trestie in bataia vantului, dar exista si anumite situatii pe care nu le poti controla. Doar nu esti vrajitoare sa poti influnta lumea cum vrei.

    Nu exista om de succes din galaxia noastra care a ajuns un succes adevarat strict datorita sortii, datorita lui Sf. Petru sau oricine altcineva.

    Omul e raspunzator pentru viata lui, iar cei slabi lasa asta in seamna Divinitatii, ca si cum ar dori sa fie serviti la pat, ca si cum ar fi incapabili ei sa ia masuri.

    Dumnezeu ne-a dat destul atuuri sa reusim, dar noi dam vina pe Diavol, pe tot felul de alte influente, in timp ce ne oboseste munca platita prost.

    Dumnezeu iti da, dar nu iti baga si in traista.
    PS: Ai specificat faptul ca mereu raspunzi la intrebarile adresate, asa ca inca astept un raspuns la intrebarea adresata tie (nu este din carti, este de la mine pentru tine, la postul precedent): De cine depinde fericirea şi succesul tău în viaţă?.

    Reply
  • Monica Drosu:
    17 April 2009 at 21:48

    Abia acum am vazut raspunsul tau. Scuze ca n-am mai intrat pe acea postare.
    Nu vorbeam neaparat despre mine acolo, era expus un punct de vedere ce priveste majoritatea, nu doar exceptiile.
    Cine are puterea de decizie? Sa-ti dau cateva exemple. La mine la munca e un post liber scos la concurs in ziar, iar eu ma ocup de selectie. 80% din CV-urile primite sunt persoane tinere, cu studii superioare, dornice de munca si de afirmare, insa fara experienta in domeniu. 10% au lucrat in domenii adiacente, deci cam stiu cu ce se “mananca” job-ul. 5% au experienta relevanta in domeniu. Seful mi-a spus ca vom alege doar din ultima categorie si, doar persoanele pana in 35 de ani. Cei 80%, crede-ma pe cuvant ca, majoritatea sunt tineri capabili, care merita o sansa. N-o vor avea. Datorita “puterii de decizie”.
    Alt exemplu. Vom incheia in curand un contract urias, in care se vehiculeaza sume extreme de importante pentru firma. Sa-ti spun cum s-a intamplat.
    Seful a mers la firma respectiva sa faca o prezentare a serviciilor noastre. Patronul in cauza are mult prea multi bani ca sa-i mai poata numara chiar si fii fiilor nepotilor lui. Situatia financiara ii permite acum sa trateze pe cine vrea el, dupa cum se trezeste dimineata. L-a tratat si pe seful meu la fel de zeflemist, cu tupeu si nesimtire caracteristice celor care au uitat de unde au plecat, facand misto de incercarile lui de a face o prezentare cinstita a firmei noastre.
    Abia dupa seful a folosit asul de rezerva din maneca (o persoana cu nume rezonant din lumea afacerilor, care ii era ruda zeflemistului si prietena buna sefului) lucrurile au inceput sa fie privite intr-o alta lumina. De fapt, s-a facut atata lumina, incat, pana la sfarsitul discutiei s-a batut palma pe bani grei. Zi-mi ce sansa ar fi avut in acest context un tanar angajat, dornic sa dovedeasca ce poate, dar, care nu are relatii in “lumea buna”?
    Exemplele din astea am sute pentru tine si continui sa vad zilnic lucruri care, inca ma mai surprind. Ma opresc aici, insa, in speranta ca ti-ai facut o idee despre ce am vrut sa spun.
    Mijloacele umane posibile de a reusi. Ma refeream, de exemplu, la ceea ce ti-am spus despre mine, referitor la dorinta de a canta. Imi place, dar oricat efort si dedicare as depune pentru acest vis, nu va fi in veci posibil pentru ca nu am voce.
    La ultima intrebare nu-ti raspund pentru ca nu e a ta. E din cartile “magice” pe care le-ai citit. Ar fi bine sa depinda doar de noi, dar, din pacate nu e chiar asa.
    P.S.: Eu raspund intotdeauna la intrebarile ce-mi sunt adresate. Sigur, daca le si vad :) )
    Sper sa nu se mai intample, dar daca da, te rog sa-mi atragi atentia, ca sa rectific problema.

    Reply
  • cristi fabw:
    17 April 2009 at 00:48

    Monica, era vorba de cârcotaşi că dau cu noroi în oameni, nu de tine. Nu ţi-aş putea reproşa ţie aşa ceva vreodată.:) Apreciez foarte mult părerile tale şi le găsesc extrem de constructive.

    Mi se pare foarte bine să scrii pentru tine şi cui nu-i place, să nu se uite.

    Nu-mi place când oamenii decid ei care le sunt limitele. De multe ori se înşeală! Dar scopurile trebuie să fie şi realizabile sau credibile. Am să fac un articol strict despre definirea scopurilor, pentru a completa anumite elemente lipsă în articolul de azi.

    Rugămintea pe care nu ai onorat-o a fost cea de la articolul: “sine vs. ego”, unde mi-ai răspuns pe blogul tău dar eu nu puteam lăsa comentariu pe Yahoo 360 şi ţi-am răspuns aici pe site.

    Sunt 4 întrebări acolo la care am fost dezamăgit când nu mi-ai răspuns. :) Mulţumesc şi scuze pentru slaba formulare precedentă ce pote fi interpretată greşit.

    Reply
  • Monica Drosu:
    16 April 2009 at 21:58

    Ok, sa le luam pe puncte:
    1. Sper ca faza cu noroiul nu s-a vrut a fi o intepatura subtila, pentru ca nu asta mi-a fost intentia. N-am nici o pasiune bolnava in a improsca cu noroi oameni sau idei. Dimpotriva. Apreciez ceea ce faci, modul in care iti expui parerile, vocabularul, etc., insa atunci cand nu sunt de acord cu unele lucruri, imi exprim parerea. Cam… agresiv, ce e drept, pentru unele gusturi. Sper sa treci peste asta si sa iei esentialul din comentariile mele, pentru ca, mi-ai fost coleg 5 ani, iar pozele si filmuletele de la tine, facute la sfarsitul facultatii, ma mai fac si acum sa plang… Si pentru asta imi vei fi drag mereu.
    2. Acum o sa revin la stilul meu caracteristic ;) ) Din cate mi-am dat eu seama, blogul se intituleaza “dezvoltare personala”. In principiu, a ta. Boooon. Pana aici e bine. Si eu am inceput sa ma “dezvolt personal”, pe blogul propriu, inca din 2006. Tocmai de accea am vorbit si vorbesc acolo, strict despre experiente personale, sau ale altora, dar care m-au atins in vreun fel. Nici o clipa nu mi-a trecut prin cap sa fiu ostentativa, sau sa scriu pe placul altora. Da, nu sunt ipocrita sa afirm ca nu mi-a placut, sau nu-mi place sa fiu citita. Dar n-o sa-mi slefuiesc cuvintele, sau sa le reprim, doar pentru ca altii s-ar putea sa nu ma mai citeasca, sau s-ar putea sa nu-i intereseze. Nu-i intereseaza – problema lor. E blogul meu, scris in primul rand pentru mine, pentru a-mi observa eu drumul de-a lungul timpului, pentru a invata din propriile greseli, pentru a ma dezvolta permanent. Si daca se intampla ca anumiti oameni sa ma citeasca si sa se regaseasca in ceea ce scriu, asta nu poate decat sa ma bucure. Eventual putem face schimb de experiente, idei… Insa n-o sa ma reduc niciodata la nivelul cuiva, pentru a fi placuta.
    3. Aminteste-mi, te rog, ce rugaminte nu am onorat si o sa repar imediat greseala. In ceea ce priveste intrebare ta, ti-as raspunde cu =)) Cati ani din viata mi-am dedicat cantand?! Te ambitionezi fara rost. Pe mine nu ma cheama Fernando de la Caransebes sa ma cred cantaret, cand nu ma suporta nici peretii propriei bai, in care ma mai aventurez sa ingan cate ceva. Poate n-ai inteles ideea. Eu chiar NU am voce. Adica, nici macar cat un cantaret prost de la noi. Si eu prefer oamenii care au bunul simt sa-si recunoasca limitele, atunci cand ele chiar exista si nu pot fi depasite, decat sa avem parte de “vedete de Caransebes”.
    Astept rugamintea pe care n-am onorat-o :)

    Reply
  • MAR.POP.:
    16 April 2009 at 21:18

    MONICA ARE DREPTATE. CA DE OBICEI. GANDESTE SI TRAIESTE MATUR.SORRY.

    Reply
  • ELENA:
    16 April 2009 at 16:28

    Ohh..da, de multe ori nu stim ce vrem, si de ce vrem un lucru…insa cand aflam, cat luptam sa il obtinem…inainte sa ne dam batuti.Un film in care gasesc siguranta, putere de convingere, incredere, succes, respect, entuziasm…
    http://www.youtube.com/watch?v=zvICN8DNMpY
    http://www.youtube.com/watch?v=TbIRedOqDwE&feature=related

    Reply
    • cristi fabw:
      16 April 2009 at 19:02

      Bine, filmul în sine a continuat prin colapsul firmei, dar categoric e nevoie de atitudine şi totul pleacă de la punctul 1: Decide to be successful!

      Reply
  • ELENA:
    16 April 2009 at 15:55

    Lucrurile pe care le vrem cu adevarat si nu reusim sa le obtinem?!…spunem ca se afla in viitor…viitorul, cea mai mare trauma si cel mai bun terapeut. Mergand spre viitor, tocmai viitorul care ne preocupa devine de multe ori marea trauma care ne nelinisteste si pe nesimtite, ne schimba pe toti intr-un anumit fel- prin simplul fapt ca exista si bate la usa cu putere, din toate partile. Echilibrul nu se mai gaseste atunci doar prin recuperarea inteligenta a trecutului, nici doar prin gestionarea strategica a prezentului ci si prin proiectarea prevazatoare spre viitor. Pana la urma, poate ca daca avem incredere in el, viitorul insusi devine cel mai concret si activ terapeut care ne cizeleaza si ne rezolva problemele in felul in care doar el stie.
    Lucrurile pe care si le doresc unii si nu reusesc sa le obtina…nu-mi pasa ce isi doresc altii, multi dintre ei se plang, se victimizeaza, dau vina pe altii, pe viata, nu cer ajutorul altora, nu fac un pas pentru a schimba ceva, le este mai usor sa se uite in curtea vecinului si sa se planga, iar eu nu sunt dispusa sa-mi consum energia cu ei, sa aflu ce viata nenorocita au, in viziunea lor. Eu, daca nu poti, te ajut, daca nu stii, te invat, daca nu vrei, nu te oblig. Daca vrei sa aflii de la mine, lucrurile pe care nu am reusit sa le obtin, iti voi raspunde la sfarsitul vietii mele, pentru ca nu am renuntat inca.

    Comment-ul tau a fost aprobat.

    Reply
    • cristi fabw:
      16 April 2009 at 16:01

      Ai spus: “Nu putem avea tot ce ne dorim” şi vroiam să alfu ceva concret în ceea ce te priveşte. Acum ai zis că-mi vei răspunde la sfârşitul vieţii.
      Deci teoretic nu putem avea tot ce ne dorim, dar practic nu am identificat ceea ce vrem să realizăm (referitor la persoana proprie) şi care nu am reuşit.

      Reply
  • Madalina:
    16 April 2009 at 14:28

    Ce se intampla cand nu-ti doresti nimic? Nu pentru ca le-ai avea pe toate care ti le doreai ci pur si simplu nu-ti vine in minte ceva pe care ai vrea sa-l obtii. Cred ca ceea ce ai spus tu se aplica mai mult la lucrurile materiale si pe care le poti dobandi prin munca.
    De exemplu eu imi doresc ca parintii mei sa fie sanatosi dar lucrul acesta nu tine de mine. Ii pot veghea, ii pot ajuta in anumite lucruri, ma intorc la ei ori de cate ori am cel putin 2 zile libere. Nu exista pret pe care nu l-as plati pentru a sti ca sunt bine. Clar nu se aplica teoria la toate situatiile. Subscriu afirmatiei Monicai :in unele cazuri chiar nu e de ajuns sa vrei si sa faci ceva in acea privinta.

    Reply
    • cristi fabw:
      16 April 2009 at 14:50

      Când nu-ţi doreşti nimic, ai rezultate pe măsură. Corabia care stă în bătaia valurilor nu prea ajunge unde trebuie. Sigur e ceva ce îţi doreşti dar încă nu ai realizat.
      Fiecare e răspunzător pentru propria sănătate. Nu poţi vindeca alţi oameni, deci scopurile tale trebuie să fie credibile şi realizabile.
      Dar poţi fi alături de ai tăi cât mai mult şi prin starea plăcută ce o induci să le uşurezi viaţa cât mai mult, adică ceea ce deja faci.

      Reply
    • ie icual emsi schiuer:
      17 April 2009 at 01:03

      oamenii care nu-si doresc nimic, cred ca sunt cei mai fericiti din lumea asta. asta e un principiu budist, folosti in meditatie, adica detasarea. detasarea de aceasta lume se face prin lipsa dorintei. daca nu ai dorinte inseamna ca nu ai constrangeri, nu iti este frica de nimic, si nu ai asteptari. in situatia asta poti sa vezi clar “adevarul”.

      Reply
  • ELENA:
    16 April 2009 at 13:41

    Nu putem avea tot ce ne dorim, multi dintre noi nu pot avea ce isi doresc, pentru ca fiecare dintre noi avem o constructie…constructie care ne ajuta in obtinerea anumitor lucruri si in altele nu ne este de folos…Ne putem dezvolta, putem invata etc, insa unii nu au cu ce, nu au capacitatea…au doar o dorinta…si astfel se ajunge la un compromis, EL si constructia sa, ce ar putea sa faca sa ajunga la o implinire satisfacatoare. Acum am vorbit cu noi insine, am stabilit care e valorea noastra, urmeaza obiectivul.
    1.Un obiectiv trebuie sa fie ceva CONCRET, care poate fi cunatificat
    2.Un obiectiv trebuie sa fie SUFICIENT DE MARE incat sa para greu si SUFICIENT DE REALIST incat sa il indeplinesti
    3.Asigura-te ca obiectivul pe care ti-l propui este ceva ce VREI CU ADEVARAT si nu doar ceva care suna frumos: trebuie sa vezi care sunt lucrurile pe care ti le doresti cu adevarat si sa-ti stabilesti obiectivele in concordanta cu ele.
    4.Nu-ti stabili obiective care sa se contrazica intre ele
    5.Formuleaza-ti obiectivele intr-o maniera pozitiva: lucreaza pt ceva si nu ca sa scapi de ceva nu te mai gandesti ca fiind o corvoada pe care o faci ca sa scapi de ceva nedorit, ci la ceva ce merita facut ca sa te aduca mai aproape de scopul tau
    7.Stabileste-ti obiective asuprta carora ai control
    8.Cand formulezi un obiectiv, stabileste-ti un termen limita
    9.Imparte fiecare obiectiv in alte obiective mai mici
    Si sa ne ghidam dupa niste intrebari: Ce stiu despre asta?..Ce informatii am nevoie?..De unde fac rost de aceste informatii?..Ce trebuie sa invat nou ca sa ating obiectivul asta?..Ce resurse pot sa folosesc?..Care e cea mai buna care sa ajung la scopul meu?…
    La teorie suntem buni, sunt sigura de asta, si totusi nu ne putem implini o parte din dorintele noastre….

    Reply
    • cristi fabw:
      16 April 2009 at 14:46

      Mulţumesc pentru informaţii, tocmai ce pregăteam un articol despre scopuri :D
      Într-adevăr scopurile trebuie să fie credibile şi să nu se contrazică între ele.
      Evident avem ceva în comun, pentru că ideile tale se regăsesc în multe cărţi din domeniu.
      Măreţia nu vine pe bandă, unde vezi totul în avans.
      Dar ai omis să-mi exemplifici care sunt acele lucruri pe care le vrem cu adevărat, luptăm o viaţă pentru ele şi nu ne reuşesc. 2-3 exemple m-ar linişti :)

      PS: ţi-am pus comment pe blog la tine mai demult dar nu a apărut nici acum…

      Reply
  • Irina:
    16 April 2009 at 11:25

    Pentru ca nimeni nu se astepta sa faci intr-un fel sau altul , ti-e frica de ce ar spune lumea ,o sucesti o invartesti , pana gandesti :voi fi vinovat pentru reactiile pe care le provoc, cum le fac fata? Si uite asa uneori preferi sa te faci mic ,zambesti amabil si dragut , vremea trece si frustrarile se aduna ! Cand e momentul potrivit , sa schimbi ceva ? ACUM!.Citate, filmuletze , documentare , motivationale sau .. daca ma fac sa ma simt bine, DE CE ,NU ?
    Multumesc :)

    Reply
    • cristi fabw:
      16 April 2009 at 11:57

      Cu plăcere! Da, a înerca să mulţumeşti pe toată lumea este ceva complet greşit şi inutil. Nu poţi mulţumi pe toată lumea şi nici nu trebuie. Tu trebuie să fii mulţumită dar să nu afectezi în mod direct pe alţii prin metodele tale. Adică să-ţi fie bine dar nu pe sacrificiul altora, ci pe forţele proprii şi desconsiderând sfaturile prieteneşti nesolicitate şi redundante.
      Şi dacă ceva te face să te simţi bine şi nu e ilegal, atunci de ce nu?

      Reply
  • ie icual emsi schiuer:
    16 April 2009 at 10:23

    Referitor la ce a zis Monica, cred ca trebuia sa pui si o nota in care sa precizezi ca trebuie sa-ti fixezi standarde si obiective realistice. De exemplu, niciodata nu o sa ti se implineasca dorinta de a avea 100 de miliarde de euro, in 2 luni .

    Reply
    • cristi fabw:
      16 April 2009 at 10:25

      Da, foarte bine punctat. Mai există adăugiri utile ce trebuie să le strecor, dar de asta am prieteni care îmi dau sfaturi :D

      Reply
  • Dundi:
    16 April 2009 at 09:18

    Pentru inceput da-mi voie sa te felicit pentru ca, pe langa textul bun, esti singurul la care am vazut ca se poate da sound-ul de la codul din imagine. De foarte multe ori gresesc si nu pentru ca nu vad ci pentru ca ma grabesc. Acest sistem e perfect, dupa dictare. Multam

    Parerea mea e ca de cele mai multe ori avem lucruri pe care le vrem si lucruri pe care ni le-am dori sa le avem. Ceea ce nu stim e sa facem diferenta cand avem reala nevoie de ele si cand nu, de aici rezultam in a ne dori foarte multe prostii pentru care ne luptam uneori din rasputeri sa le obtinem si rezultatul final e mai mult decat dezamagitor. Mie unul mi se intampla foarte des.

    Ceea ce imi lipseste, si trebuie s-o recunosc este curajul de a pleca singur, care de fapt e o frica de a-i lasa in spate pe cei dragi, poate cand au nevoie de mine mai multa. Asta ma tine sa nu fac poate ce-mi trece prin minte si ce imi doresc sa am. Responsabilitatea fata de ceilalti, pe care nu ii pot neglija.

    Cu bine…

    Reply
    • cristi fabw:
      16 April 2009 at 09:57

      Da, aşa cum am spus, poţi avea absolut orice, dacă eşti dispus să plăteşti preţul necesar. Acesta variază şi uneori poate fi mai mare decât scopul în sine. Depinde doar ce priorităţi ai.

      Reply
  • Monica Drosu:
    16 April 2009 at 09:08

    “Pentru fiecare motiv pe care mi-l dai că nu poţi face ceva, vei putea găsi şi unul care îţi va argumenta că poţi.”
    Of of, mai mai, cum ar spune carcotasii ;) )
    Tu chiar crezi ca e de ajuns sa vrei, ca sa si poti. Ei bine, nu e.
    Eu mi-am dorit, de copila, sa cant. Insa, oricat as incerca sa-mi urmez pasiunea, pur si simplu n-am voce. Prin urmare, nu e de ajuns sa vrei si, evident, exista nenumarate lucruri pe care un om nu le poate face, pentru ca nu detine resursele necesare.
    O observatie: tu ai citit si ai vizionat niste chestii “motivationale” (incep sa detest cuvantul asta) si acum nu faci decat sa reproduci, mai mult sau mai putin cu ale tale cuvinte, ceea ce ai ajuns sa crezi.
    Stii ce as vrea eu de la tine? Sa scrii despre ce ti se intampla, efectiv, in viata de zi cu zi si, pe baza acestor trairi sa tragi concluzii.
    Viata nu e o carte, sau un film. In viata reala, nu totul e ca in teorie. In teorie, totul e posibil. In practica, shit happens.

    Reply
    • cristi fabw:
      16 April 2009 at 09:55

      Monica, mulţumesc din nou pentru comentariile tale :) Din păcate, cârcotaşii (deşi utili) au caracteristicile unor hiene şi nimic inspiraţional nu se poate deduce din munca lor. E simplu să dai cu noroi, la îndemâna oricui.

      Da, e bună ideea de a scrie ce mi se întâmplă mie, dar trebuie să ţin cont de faptul că pe mulţi nu-i interesează detaliile astea despre mine, aşa că trebuie să formulez atent un conţinut.
      Eu tot ce spun, fac la rândul meu şi in ultimul an şi jumătate am avut doar de câştigat. Spre deosebire de o rugăminte anterioară a mea pe care nu ai onorat-o, spune-mi te rog, câţi ani din viaţa ta ţi-ai dedicat pentru a ajunge să cânţi?

      În copilărie, Michael Jordan a fost dat afară din echipa de baschet a liceului pentru că nu era bun la baschet, apoi s-a închis în camera lui şi a plâns. Restul e istorie. Mă interesează de la tine o cifră exactă în ani de muncă, în care ai dat absolut tot ce puteai şi efectiv nu a mers.

      Aştept răspuns. Mersi :)

      Reply
  • Irina:
    16 April 2009 at 07:58

    Eu sunt de acord cu notarea a ceea ce vrei sa realizezi a ceea ce vrei sa obtii si acum scot carnetelul , stiloul si o sa scriu: imi doresc ca poza mea , blonda cu ochi albastrii sa apara pe bucatica aia de carton care se numeste carnet de soferi!
    Si nu ma razgandesc , il postez !:)
    Multumesc !

    Reply

Spune-ti parerea

© 2008-2011 cristian popescu | legal | id messenger: cristian.fabw | feedback | istoric